Google Translate

duminică, 28 februarie 2016

Pământul este mult mai special decât se credea până acum. Terra, este o PLANETA unica. Un raspuns stiintific corect! Intrebari: cum a fost posibil? de ce 'asa'? cui serveste?


O echipă internaţională de cercetători a întocmit o serie de calcule, cu scopul de a simula modul în care s-au format galaxiile şi planetele în urmă cu circa 13,8 miliarde de ani

De-a lungul timpului, au fost realizate numeroase încercări de a afla dacă viaţa ar putea exista şi pe alte planete, nu numai pe Terra. O echipă internaţională de cercetători şi-a propus să studieze acest fenomen în sens invers, punându-şi următoarea întrebare: ar putea fi Pământul singurul corp ceresc locuibil din Univers?

În acest sens, oamenii de ştiinţă au întocmit o serie de calcule, cu scopul de a simula modul în care s-au format galaxiile şi planetele în urmă cu circa 13,8 miliarde de ani. Rezultatele au fost folosite pentru a inventaria planetele asemănătoare ca structură cu Terra. La finalul acestei proceduri, specialiştii aveau să afle că Pământul este mult mai special decât credeau până acum.

De ce este planeta noastră atât de interesantă? Cercetătorii nu au aflat cu exactitate, însă, conform calculelor pe care le-au realizat, atât planetele din Calea Lactee, cât şi exoplanetele sunt mult mai vechi, au dimensiuni mai mari şi, prin urmare, este foarte puţin probabil ca ele să fie locuibile.

Posibilitatea de a găsi o planetă care să găzduiască organisme vii este şi mai mică, deoarece, în momentul de faţă, avem foarte puţine informaţii despre exoplanetele aflate în apropierea galaxiei noastre. Până acum au fost descoperite circa 2000 de astfel de corpuri cereşti, deşi s-a estimat că ele ar fi, de fapt, în jur de 700 de cvintilioane.

"Trebuie să acceptăm că suntem în imposibilitatea de a face o predicţie clară asupra identificării unei planete locuibile. Cu toate acestea, încă există şanse să obţinem rezultate favorabile pentru cercetările noastre", susţin oamenii de ştiinţă.

Deoarece calculele au avut ca rezultat formularea unor predicţii extrem de vagi, ele vor putea fi, totuşi, îmbunătăţite o dată cu efectuarea unor noi descoperiri. Singura misiune pe care o au acum astronomii este de a studia în detaliu informaţiile pe care le-au obţinut până în acest moment.


 http://www.descopera.ro/stiinta/15087270-exista-posibilitatea-ca-terra-sa-fie-o-planeta-unica-in-univers-de-ce-este-ea-atat-de-speciala
------------------------------

joi, 25 februarie 2016

TERRA. TOP 5. Mari enigme ale planetei Pământ





O studiem de mii de ani şi, totuşi, cât de departe suntem de a o cunoaşte! Multe dintre cele ce ţin de ea sunt mistere supărător de longevive. Cu tehnologia noastră avansată - cu ajutorul căreia privim Pământul în detalii mărunte de la sute de kilometri depărtare, mergem de-a dreptul pe Lună ca să o studiem la faţa locului, măsurăm lucruri infinitezimal de mici ori colosal de mari – cercetăm neobosiţi planeta, în nădejdea de a-i descifra secretele. Şi, dacă multe dintre speranţele noastre de a o cunoaşte s-au îndeplinit – ceea ce ne îndreptăţeşte să sperăm şi să cercetăm în continuare – mai sunt destule lucruri care, chiar în secolul XXI, scapă înţelegerii noastre şi rămân pietre de încercare în ştiinţe, aşa avansate cum sunt acestea azi. Iată 5 dintre „enigmele” Terrei – trăsături neexplicate, aspecte nelămurite complet, în privinţa cărora avem, deocamdată, doar ipoteze, nu şi certitudini.


Pământul s-a format acum 4,54 miliarde de ani, arată calculele oamenilor de ştiinţă, care au ajus la această concluzie analizând cele mai vechi roci terestre pe care le-au putut găsi, precum şi cei mai vechi meteoriţi căzuţi pe Pământ (pornind de la ideea că Pământul şi meteoriţii s-au format în acelaşi timp, atunci când s-a format Sistemul Solar, prin agregarea materiei solide existente în jurul Soarelui.) De atunci, planeta însăşi – structura ei internă, atmosfera ei şi particularitatea ei cea mai uimitoare, viaţa – precum şi corpurile cereşti de pe orbita ei, au trecut prin nenumărate prefaceri. Iar unele dintre aspectele acestei evoluţii ne-au rămas până azi necunoscute.

De unde a venit apa?
Unii dintre oamenii de ştiinţă cred că, atunci când s-a format, Pământul era o planetă uscată, uscată de tot, fără pic de apă în structura ei.
A fost Pământul o planetă absolut lipsită de apă atunci când s-a format?   

Cum s-a ajuns la bogăţia de apă de azi, care susţine întreaga viaţă a planetei? Cantitatea de apă a crescut, desigur, treptat, de-a lungul timpului – şi există mai mulţi factori care ar fi putut contribui la această „îmbogăţire” în apă – dar cum a fost la început de tot? Din cauză că nu există dovezi geologice suficiente datând din această perioadă de început, nu ştim cu precizie cum şi-a căpătat Pământul apa. A fost elaborată, la un moment dat, o ipoteză conform căreia apa ar fi venit din spaţiu, adusă de comete (care sunt formate în mare parte din gheaţă), dar analize ulterioare specifice şi detaliate - măsurarea proporţiei izotopilor hidrogenului în apa oceanului planetar şi în gheaţa cometelor – au dat rezultate care contrazic această ipoteză: apa din comete nu e la fel cu cea de pe Terra.

O ipoteză nouă aduce în prim-plan o altă categorie de obiecte spaţiale, chondritele carbonacee (unul dintre tipurile de meteoriţi ce pot fi găsite pe Pământ), sugerând totodată că, spre deosebire de convingerea ştiinţifică menţionată la început,  Pământul s-ar fi „născut” cu ceva apă în el. (Nu apă aşa cum o vedem noi azi în râuri şi lacuri, ci molecule de apă care intrau în compoziţia materiei solide din care erau alcătuite fragmentele de materie care, prin agregare, au format Pământul.) Analizele rocilor selenare, ale chondritelor carbonacee şi ale rocilor de pe Terra arată că apa din aceste 3 tipuri de materiale are o origine comună.

Descoperirea sprijină o teorie recentă şi originală, conform căreia, cândva, uriaşul Jupiter, a cincea planetă de la Soare (şi cea mai mare din Sistemul Solar), s-ar fi mişcat un pic de la locul său, adică, la un moment dat, la începuturile formării Sistemului Solar, şi-ar fi modificat temporar orbita. Această „migraţie” ar fi destabilizat orbitele unor obiecte spaţiale din centura de asteroizi, aflată între orbita lui Marte şi cea a lui Jupiter. Rocile spaţiale din această regiune ar fi fost împinse spre interiorul Sistemului Solar şi unele dintre ele, bogate în apă, ar fi ajuns astfel să intre în componenţa Pământului. E o viziune deosebit de interesantă, încă prea nouă pentru a fi  pe deplin acceptată şi care mai trebuie verificată, urmând să fie confirmată sau infirmată de studii ulterioare.

Fragmente de materie solidă, bogate în apă, provenite din centura de asteroizi, ar fi putut lua parte încă de la început la formarea planetei noastre.   

Unde e xenonul?
Atmosfera Pământului este formată dintr-un amestec de gaze: predomină azotul (78,09%), există o cantitate semnificativă de oxigen (20,95%), apoi dioxid de carbon (0,035-0,039%) şi diverse alte gaze. Printre aceste „alte gaze” se numără aşa-numitele gaze rare, gaze nobile sau gaze inerte, denumite astfel pentru că au reactivitate chimică foarte scăzută, nu formează combinaţii chimice cu alte substanţe. Gazele rare se găsesc în atmosferă în proporţii diferite, cel mai abundent fiind argonul (0,93% - mult mai abundent decât dioxidul de carbon); celelalte gaze rare sunt heliul, neonul, kriptonul, radonul şi xenonul.

De multă vreme oamenii de ştiinţă observaseră că era o problemă cu xenonul: concentraţia lui îm atmosfera terestră este cu 90% mai mică decât ar fi de aşteptat, conform calculelor.
În atmosfera planetei, gazul nobil numit xenon se găseşte în cantităţi neaşteptat de mici.     (Foto: Shutterstock.com)În atmosfera planetei, gazul nobil numit xenon se găseşte în cantităţi neaşteptat de mici.

O ipoteză foarte recent publicată de către oamenii de ştiinţă de la Universitatea Jilin din Changchun, China, sugerează că xenonul ar fi ascuns în nucleul planetei, fiind combinat chimic cu fierul şi nichelul din care e alcătuit în cea mai mare parte „miezul” Pământului. Cu toată reactivitatea lui scăzută, xenonul ar putea, în anumite condiţii speciale de presiune şi temperatură, să reacţioneze chimic cu alte elemente. Calculele şi experimentele cercetătorilor chinezi arată că, la temperaturile şi presiunile uriaşe existente în nucleul Pământului, xenonul ar putea reacţiona atât cu fierul, cât şi cu nichelul; cea mai stabilă dintre moleculele formate ar fi alcătuită dintr-un atom de xenon şi 3 atomi de fier - XeFe3 – sau dintr-un atom de xenon şi 3 de nichel - XeNi3.

Dar, de fapt, din ce e format nucleul?
Faptul că ştim că xenonul care lipseşte din atmosfera planetei ar fi ascuns în nucleu nu lămureşte totuşi, nici pe departe, toate misterele legate de acest nucleu. Se înţelege că nimeni n-a ajuns acolo ca să vadă cum arată lucrurile la faţa locului, aşa că tot ceea ce ştim a fost dedus din rezultatele multor măsurători legate de densitatea planetei,  de magnetismul ei şi alte însuşiri specifice, analizate cu tehnici sofisticate, precum şi din rezultatele unor experimente ce recreează presiunile şi temperaturile uriaşe din miezul Pământului.

Oricât de ciudat ar suna, nucleul e compus, se crede, din două straturi: un „nucleu intern” şi un „nucleu extern”. Cel intern ar fi solid – sau, în orice caz, se comportă ca un solid – , având o rază de cca. 1220 km şi o temperatură de cca. 5430 grade Celsius. Nucleul extern ar fi un strat lichid, topit, cu o grosime de 2266 km, cu temperaturi între 4400 şi 6100 grade Celsius.
Structura şi compoziţia nucleului planetei noastre alcătuiesc o ecuaţie cu multe necunsocute.    (Foto: Shutterstock.com)Structura şi compoziţia nucleului planetei noastre alcătuiesc o ecuaţie cu multe necunsocute.

Se considera că atât nucleul intern, cât şi cel extern sunt alcătuite dintr-un aliaj de fier şi nichel (adică un „amestec” fizic al celor 2 metale, nu o combinaţie chimică, la nivel molecular); în nucleul extern s-ar mai  găsi, cred autorii unui studiu publicat în 2011, şi alte elemente, precum oxigen şi sulf. Recenta ipoteză prezentată mai sus – că în structura nucleului terestru ar fi prezent şi xenonul, şi încă în combinaţii chimice cu fierul şi nichelul, arată cât de departe suntem încă de a şti totul despre miezul fierbinte al Terrei. Şi suntem la fel de departe şi de a şti totul despre câmpul magnetic al Pământului, care este generat tocmai de acest nucleu şi care, printre alte caracteristici, o are şi pe aceea de a-şi inversa din când în când polaritatea – o dinamică pe care oamenii de ştiinţă nu au descifrat-o încă.

Cum s-a format Luna?
Nu există consens între savanţi în ceea ce priveşte felul în care s-a format satelitul natural al Pământului. Teoria impactului gigantic spune că, în vremurile de început ale planetei noastre, acum aproximativ 4,5 miliarde de ani, ea a fost lovită de un alt corp ceresc, cam de mărimea planetei Marte; din materialul aruncat în spaţiu de acest impact s-ar fi forrmat Luna. Deşi este, la ora actuală, cel  mai larg acceptat dintre scenariile ce încearcă să explice formarea Lunii (şi este susţinut de asemănările constate între Lună şi Pământ, ce sugerează că aceste două corpuri cereşti ar avea o origine comună), teoria impactului gigantic are unele puncte slabe care împiedică acceptarea ei în unanimitate; de pildă, un impact de asemenea amploare ar fi trebuit să lase nişte urme geologice care însă nu au fost identificate în structura scoarţei terestre.
Cum s-a format Luna? E o bucată desprinsă din Terra? E un „dar” din partea planetei Venus? Mister...    (Foto: Shutterstock.com)Cum s-a format Luna? E o bucată desprinsă din Terra? E un „dar” din partea planetei Venus?  Mister...

Altă idee interesantă legată de formarea Lunii: unii oameni de ştiinţă cred că iniţial Pământul ar fi avut două Luni (formate prin impactul descris mai sus), iar cea mai mică a intrat, la un moment dat, într-o coliziune lentă cu sora ei mai mare, din două luni formându-se una singură, cea pe care o ştim azi. Ipoteza ar explica de ce sunt atât de diferite între ele cele două „feţe” ale Lunii: partea vizibilă, dinspre Pământ, este plată şi plină de cratere, în timp ce partea ascunsă are un relief mult  mai accentuat, cu lanţuri muntoase de până la 3.000 m altitudine.

Pe lângă teoria impactului gigantic, se vehiculează în lumea ştiinţifică un număr de teorii alternative:
  • teoria fisiunii, care afirmă că Luna ar fi o bucată desprinsă din scoarţa şi mantaua terestră ca urmare a forţei centrifuge generate de o rotire foarte rapidă a Terrei.
  • teoria acreţiei binare, ce susţine că Luna şi Terra au luat naştere în acelaşi timp şi în aceeaşi regiune a spaţiului, din materialul care s-a aglomerat formând două corpuri spaţiale distincte – Terra şi satelitul său natural.
  • o nouă teorie alternativă este cea a capturării Lunii – atragerea ei de către Pământ, în câmpul gravitaţional al acestuia. 
În legătură cu acest ultim scenariu, o propunere foarte recentă sugerează o origine „extraterestră” a satelitului natural al Pământului: Luna ar fi un „cadou” din partea lui Venus, planeta vecină şi „soră” a Terrei.

Venus ar fi avut cândva un satelit natural, pe care l-a pierdut; capturat de câmpul gravitaţional terestru, acest corp ceresc a devenit satelitul natural al Pământului.
Toate scenariile propuse pănă în prezent sunt plauzibile într-o anumită măsură, dar niciunul nu reuşeşte să explice complet modul în care Pământul şi-a dobândit satelitul natural. Aşa că Luna îşi păstrează în continuare misterul.

Câte Luni are Pământul?
Ca şi cum dificultăţile legate de înţelegerea modului în care a luat naştere Luna n-ar fi fost de ajuns, oamenii de ştiinţă au început să se întrebe, mai recent, dacă planeta noastră chiar are o singură „lună” sau are mai multe.

Adică să-şi fi pierdut Luna unicitatea?
Pe lângă Luna noastră cea de toate nopţile, Terra ar mai putea fi însoţită, pe perioade variabile de timp, de alte câteva „mini-luni” capturate din spaţiul cosmic.   

Astronomii au început să fie preocupaţi, în ultima vreme, de aşa-numitele TCO (Temporarily Captured Objects), nişte mici asteroizi pe care planeta noastră, datorită atracţiei  gravitaţionale pe care o exercită, îi „agaţă” din când în când, atrăgându-i în câmpul ei gravitaţional şi fixându-i pe orbită pentru un anumit interval de timp. Majoritatea acestor obiecte spaţiale rămân pe orbită între 6 şi 18 luni, după care scapă din câmpul gravitaţional al Pământului şi se pierd în spaţiu. Dar altele şi altele sosesc mereu în locul celor pierdute. Simulările arată că este probabil ca, în orice moment, în jurul Pământului să orbiteze doi asteroizi de mărimea unei maşini de spălat şi alţi vreo 6 mai mici (cu diametrul de cca. o jumătate de metru), capturaţi de planeta noastră din spaţiul extraterestru.  Ocazional, cam la 50 de ani odată, soseşte şi câte un asteroid mai mare, de dimensiunea unui camion.

Oamenii de ştiinţă sunt foarte interesaţi de aceste mini-luni: asemenea roci, care nu au fost afectate de fenomenele atmosferice de pe Pământ şi nu au intrat în contact cu solul terestru, ar putea furniza o mulţime de date noi şi interesante despre modul în care s-a format Sistemul Solar. De asemenea, companiile care dezvoltă tehnologii de exploatare a resurselor spaţiale sunt interesate de aceste mini-luni: deşi multe sunt prea mici pentru a putea fi exploatate rentabil, ar putea fi totuşi utile pentrua a testa pe ele tehnologiile destinate „mineritului” pe asteroizi – o activitate care, deşi sună încă „SF”, ar putea deveni realitate în numai câteva decenii.

Mai sunt încă multe „mari enigme” legate de planeta noastră, de formarea şi evoluţia ei. Chiar fără să punem la socoteală „enigma supremă” - cum a apărut viaţa pe Pământ -, planeta e plină de secrete. Iată, anul trecut oamenii de ştiinţă anunţau descoperirea unui nou continent! Da, un micro-continent, necunoscut până atunci – e drept, nu vizibil la suprafaţa oceanului, ca altele, ci ascuns în adânc, sub mase colosale de lavă. Aflat sub insulele Reunion şi Mauritius, din Oceanul Indian, fragmentul continental, denumit Mauritia, s-a desprins din blocul continental sudic, Gondwana, în urmă cu 60 de milioane de ani.

Iar studiul care anunţa descoperirea sa, publicat în Nature Geoscience, sugerează că asemenea micro-continente ar putea exista în număr mai mare decât se credea.
Iată un câmp de cercetare cu totul nou; cine ştie câte alte asemenea micro-continente stau ascunse sub rocile străvechi, încă nedescoperite, şi ce lucruri noi şi uimitoare vom afla în viitorul apropiat, de la savanţii care se străduiesc să descifreze secretele misterioasei noastre planete.

Sursa:  http://www.descopera.ro/stiinta/12549305-5-mari-enigme-ale-planetei-pamant
------------------------------------------------------------------------------------------

sâmbătă, 20 februarie 2016

Dragobetele - ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii. De DRAGOBETE, iubiti Romaneste!


Dragobetelesărbătoarea iubirii la români, este moștenită de la daci.

La 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii. (Dragobetele este una dintre multele tradiții străvechi peste care s-a suprapus o sărbătoare creștină – n.n.)


Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele: “Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti”.

dragobete-2 
In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.

De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si “face de Dragobete”, fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui.

Dragobetele trebuia tinut cu orice pret: daca nu se facea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalneau la Dragobete macar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti, iar daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an.

porumbei 
Dragobete – sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor

El este sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor care se strang in stoluri, ciripesc si incep sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neimperecheate in aceasta zi ramaneau stinghere si fara pui pana la Dragobetele din anul viitor. Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Pretutindeni se auzea zicala: “Dragobetele saruta fetele!”

Dragobete identificat cu Navalnicul

Dragostea curata a tinerilor, asociata de romani cu ciripitul si imperecherea pasarilor de padure, este pusa sub protectia unei indragite reprezentari mitice, Dragobetele. El este identificat si cu o alta reprezentare mitica a Panteonului romanesc, Navalnicul, fecior frumos care ia mintile fetelor si nevestelor tinere, motiv pentru care se spune ca a fost metamorfozat de Maica Domnului in planta de dragoste care ii poarta numele (o specie de feriga).

 
Etimologia cuvantului Dragobete

Una din ipoteze este ca Dragobete ar putea proveni din slava veche: dragu biti – a fi drag. O alta ipoteza spune ca numele provine din cuvintele dacice trago – tap si bete – picioare (pedes, in latina). Pierzandu-se limba daca, trago a devenit drago, iar pede – bete (cum se numesc cingatoriile inguste, fasiile tesute). Tapul simbolizeaza puterea de procreare, forta vitala, fecunditatea.


Culegatorii de folclor de la sfarsitul veacului al XIX-lea si din prima parte a secolului al XX-lea au mai inregistrat si alte denumiri pentru aceasta sarbatoare, precum “Ioan Dragobete”, “Dragostitele”, “Santion de primavara”, “Cap de primavara” sau “Cap de vara intai”, dar si “Dragomiru-Florea” sau “Granguru”. In unele traditii este numit  fiu al Babei Dochia si cumnat cu eroul vegetational Lazarica.

Articol relatat de portalul Adevărul Despre Daci.
Sursa:  http://www.expunere.com/dragobetele-sarbatoarea-iubirii-la-romani-este-mostenit-de-la-daci.html
-----------------------------------------------------------------------------

joi, 18 februarie 2016

Harta Piri Reis. Una dintre cele mai mari enigme ale lumii. Un mister urias, inexplicabil





Harta care sugerează existența unor civilizații extrem de avansate pe Pământ, 
în urmă cu 6.000 de ani (video)

La 9 octombrie,1929, teologul german Gustav Adolf Deissmann a găsit în biblioteca Palatului Topkapi din Istanbul un pergament extrem de vechi pe care era desenată o hartă, cunoscută astăzi ca harta Piri Reis. Potrivit însemnărilor de pe aceasta, a fost realizată în anul 1513 de către cartograful turc Hagji Ahmed Muhiddin Piri sau Piri Reis. Acesta a fost amiral în marina turcă, care a pretins că pentru desenarea acestei hărți a folosit peste 20 de alte hărţi şi schițe, unele necunoscute, dintre care opt hărţi ale lui Ptolemeu, patru hărţi de origine portugheză și una în arabă.

piri.reis_

Ce este însă atât de interesant la harta lui Piri Reis? Ei bine, pe aceasta sunt conturate mai multe zone geografice ce provoacă și astăzi multe dezbateri în lumea științifică. Spre exemplu, există o reprezentare a Antarcticii cu circa300 de ani înainte ca aceasta să fie descoperită în mod oficial. Mai mult decât atât, reprezentarea ei este ca… pământ fertil, neacoperit cu gheață, lucru ce se crede că ar fi fost posibil doar cu 6000 de ani în urmă.

Potrivit teoriei profesorul Charles Hapgood, publicată în cartea sa „Hărţile Regilor Mării Antice” din 1965, harta Piri Reis a avut la bază documente ce ar data din jurul anului 4.000 î.Hr. În susținerea teoriei acesta vine cu o serie de argumente printre care cea care include Antartica ca pământ neacoperit cu gheață și poziționarea exactă a longitudinilor, lucru pe care geografii nu au fost capabili să îl facă decât de prin 1760, cu mult după ce harta a fost desenată.
Piri_reis_world_map_01

Astfel, teoria sa sugerează faptul că o civilizație preistorică a avut cel puțin tehnologia necesară de a naviga mările și de a topografia continentele. Dacă e așa, ar putea harta Piri Reis să fie dovada vie a existenței unei civilizații încă nedescoperite, preistorice, una care să fi posedat tehnologia necesară pentru astfel de călătorii? Indiferent de originea reală a surselor, un lucru este sigur: această hartă deschide dezbaterea asupra modului în care privim istoria și ne anunță multitudinea de lucruri și cunoștințe care deabia așteaptă să fie descoperite.
traducere și adaptare: Radu Ungureanu
sursa: ancient-origins.net
Va invitam sa urmariti un scurt material video:

 Piri Reis Map explained by Graham Hancock 



Sursa:  https://crystalivc.wordpress.com/2016/02/14/harta-care-sugereaza-existenta-unor-civilizatii-extrem-de-avansate-pe-pamant-in-urma-cu-6-000-de-ani/
------------------------------------------------------- 

luni, 15 februarie 2016

Comorile Romaniei. Enigme si mistere... la tot pasul! Pestera Polovragi, lacasul misterios al lui Zalmoxis. Triunghiul Bermudelor din Oltenia




Pestera Polovragi  este o pestera calda si umeda ,cu temperatura constanta 9 grade si umiditate medie  90%, care „plânge” cu picaturi din infiltratii, apa bogata fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier etc., functie de straturile pe care le strabate, le „spala” si le readuce, cu îndelunga rabdare, în propria-i excavatie. În functie de impuritatile pe care le transporta apa în galeria principala, aceasta îsi schimba culoarea din aval catre amonte.
pestera polovragi ,lacasul misterios al lui Zalmoxis
Pestera Polovragi  este una din pesterile mari ale tarii noastre, avand o lungime de peste 9300m(impreuna cu galeriile laterale) si care se situeaza, din acest punct de vedere, pe locul 5 intre pesterile din tara. Este alcatuita dintro galerie principala orizontala, din care se desprind, in special in prima si ultima portiune a ei, galerii laterale mici, multe din ele colmatate cu aluviuni. Pestera Polovragi a fost cunoascuta din timpuri stravechi, cercetarile arheologice scotand la iveala urme materiale inca din epoca bronzului.

 Printre atractiile acestei pesteri, unele având o legenda sau istorie interesanta, se afla: Scaunul lui Zalmoxis, Izvorul Sperantelor, Bolta însângerata, Camera Alba, Sala Divina, Moartea cu coasa, Cuptorul dacic, Regele si Regina, Casuta piticilor si Alba ca Zapada etc.
pestera polovragi ,scaunul lui Zalmoxis
Cei 800 de metri de galerie din Pestera Polovragi  vizitabili (din cei peste 10 kilometri cartati de speologi din amonte catre aval) reprezinta marea varsare, iar poarta turistica este avalul, ceea ce explica dimensiunile impresionante de la intrare si, totodata, necesitatea opririi vizitarii începând cu portiunea inaccesibila publicului larg.

Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) din Pestera Polovragi  prezinta o încarcatura emotionala de exceptie deoarece, fiind cea mai accesibila portiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, calugari, fiecare având marcat cel putin câte un simbol distinct.

Astfel, Scaunului lui Zalmoxis îi corespunde la suprafata, dupa cca. 350 metri coperta de roci, fosta cetate dacica „Cetatuia”.

Cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde radacina uriasa a acesteia, disparuta, dar împietrita în tavanul pesterii drept marturie , iar locul ascezei calugarilor ( 1505-1968) este marcat de o pictura realizata de catre un calugar, în tehnica negru de fum, reprezentând simbolul mortii. Cronologia istorica se încheie cu Izvorul Sperantelor, un gur care nu seaca niciodata, din spatele caruia ne „priveste” Maica Domnului cu Pruncul în brate, poate cea de la manastirea vecina, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.cuptorul dacic de la pestera polovragi
Începând cu sectorul al doilea din  Pestera Polovragi , Sectorul Ogivelor, pozitionat între Culoarul Stâlpilor si Culoarul Sufocant, pestera devine tot mai interesanta din punct de vedere geomorfologic: dantelarii de turturi stalactitici, coloane intermediare, domuri, pâlcuri de stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de pestera etc., unele dintre forme capatând chiar denumiri gratie spectaculozitatii lor.

Pestera Polovragi  a fost modelata de apele Oltetului in banda de calcare jurasice din sudul muntilor Parang si Capatanii, lata de 1-1,5 km, aici avandu-si obarsia si un izvor carstic ce apare, in chei, chiar in dreptul portalului pesterii.

 Intrarea in Pestera Polovragi se afla in imediata apropiere a drumului forestier, ce urca in chei.
 Prima descriere a Pestera Polovragi  a fost facuta de Joannes, in anul 1868, pentru ca in 1901, scriitorul Al. Valhuta sa o aminteasca in vestita sa lucrare “Romania pitoreasca”.
In 1929 , ea este cercetata si de Emil Racovita si R. Jeannel, pentru ca cercetrarile arheologice sa fie efectuate de catre C.S. Nicolaescu Plopsor in anul 1952.
cheile oltetului
Cheile Oltetului
In Pestera Polovragi a fost descoperita o noua specie de lilieci. Felicia Bantea, muzeograf si ghid al pesterii, a precizat ca a ramas surprinsa când a descoperit-o: „Am ramas suprinsa ca în colonia de rinolofus, sau liliacul cu potcoava care exista în pestera ,au aparut cam o suta de indivizi din alta specie. Se împaca foarte bine. Oricum, colonia era una mixta si acolo erau doua-trei specii“.
Pestera Polovragi se afla în administrarea Muzeului Judetean Gorj si a fost vizitata, anul trecut, de 25.000 de turisti, fiind obiectivul care a adus cele mai mari venituri si cei mai multi vizitatori.
Manastirea si pestera cu acelasi nume 
Pornind de la Manastirea Polovragi, cea care strajuieste ca o bariera capatul strazii principale aferenta comunei,  urcam în chei, initial de-a lungul Padurii Polovragi, arie naturala protejata pentru castanul comestibil si vegetatia de tip mediteranean. Iesind din dreptul padurii, malul abrupt din dreapta – Muntele Capatânii si strajerul din stânga – Muntele Parâng, vestesc intrarea în Cheile Oltetului. Drumul forestier, de utilitate publica, urca lin, paralel cu râul Oltet, care, din abisul albiei sale, desparte cei doi munti frati, sapând înca veritabile chei, cu pereti verticali, pe lungimea totala de 3 kilometri.Dupa 200 – 300 metri de urcus prin Cheile Oltetului, în dreapta, se deschide o poarta de dimensiuni impresionante, a carei amenajare ne îndeamna sa intram :  Polovragi…

 In constiinta localnicilor, se pastreaza vie o credinta conform careia, liderul spiritual al geto-dacilor, Zalmoxis, ar fi locuit în Pestera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o planta rara, numita povraga, polvraga, sau polovraga, întrebuintata în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca denumirea localitatii si implicit a pesterii si manastirii, sa fie de origine dacica, cuprinzând în sine o criptograma nedescifrata înca, despre vreo conceptie a stramosilor nostri referitoare la credinta lor religioasa sau la practicile medicale atât de raspândite în viata lor. Aceasta legenda este consemnata si de Alexandru Vlahuta în „România Pitoreasca”.
manastirea polovragi
 Manastirea Polovragi are o vechime de peste 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lacas fiind Radu si Patru, fiii lui Danciul si Zamona, mentionati într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânar (1477-1481). Timp de peste un secol si jumatate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lacas, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi sa fie în stapânirea lui Danciu Pârâianul, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, asa cum se proceda frecvent în epoca,  pastrând partea cea buna  a acestora. Dupa Danciul Pârâianu si înaintasii acestuia,Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al  Manastirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasa atât în ceea ce priveste iconografia cât si executia tehnica. Ea a fost executata în anul 1713 de Constantin Zugravul.
Legendele si misterele pesterii 
Pe malul batrânului Oltet, chiar în sudul Muntilor Capatânii, Pestera Polovragi reprezinta nu doar o oaza de atractie turistica, ci si un loc misterios în care diverse fenomene inexplicabile se petrec la o anumita perioada de timp. Supranumita si “Triunghiul Bermudelor din Oltenia”, Pestera Polovragi este unul din locurile sacre ale dacilor.moartea de la polovragi
De-a lungul timpului, diverse legende s-au tesut în jurul acestei pesteri în care se adapostea marele Zalmoxis. Conducatorul dacilor, se spune, ca avea puteri impresionante si putea sa-si schimbe înfatisarea din tânar în batrân ori de câte ori dorea. Tronul lui Zalmoxis se afla si astazi în Pestera Polovragi .Este locul cel mai sacru, încarcat cu diverse energii, din toata pestera. Numerosi turisti au spus ca în momentul în care s-au apropiat de piatra pe care obisnuia sa se odihneasca zeul dacilor sunt cuprinsi de diferite sentimente sau gânduri stranii. Aceasta este dovada certa ca locul poarta si în ziua de astazi energia unui personaj comparabil cu un zeu.

Pestera Polovragi a fost redescoperita acum circa 100 de ani si are o dimensiune de peste 10 kilometrii.Speologii sunt de parere ca este mult mai lunga decât se cunoaste în prezent, dar din diverse motive ea nu a putut sa fie explorata. De asemenea, se mai zvoneste ca aurul dacilor este ascuns undeva la capatul pesterii, din acest motiv numerosi cautatori de comori incearca prin metode propii sa-l descopere. Poate ca din acest motiv Pestera Polovragi este deschisa publicului doar partial. Pâna sa se apeleze la aceste limitari au existat diversi cautatori de comori care au avut acces pana în adâncurile pesterii, dar toti au avut parte de morti tragice.Blestemul lui Zalmoxis a fost aruncat peste întreaga pestera si doar cei lacomi sunt pedepsiti fara drept de apel.
Se mai spune ca diversi tarani care si-au adapostit vacile si oile în pestera    s-au trezit fara niciun animal, iar sanatatea lor mintala a avut de suferit. Pe lânga aceste fenomene inexplicabile si altele se mai petrec în misterioasa pestera. Diverse lumini, aparute din neant, lumineaza coridoarele întunecate ale pesterii, dar când cineva se apropie de ele dispar pur si simplu.

 O alta curiozitate o reprezinta pielea de leopard de pe pereti. Aceste formatiuni se întâlnesc doar în aceasta pestera.
misterele pesterii polovragi
O alta poveste incredibila se refera la faptul ca Zalmoxis  avea mai multe pasaje secrete prin care ajungea din pestera direct la Sarmizegetusa sau chiar la cetatea dacica de deasupra muntelui. Aceste pasaje nu au fost  descoperite si au ramas la nivel de legenda. Când speologii au cercetat pestera în premiera, acum circa 100 de ani, au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane încaltate, vechi de 2.000 de ani. Este posibil ca aceste urme sa fie lasate de daci în conditiile în care temperatura din pestera este de doar 9 grade si este constanta indiferent de anotimp? Nimeni nu poate raspunde la aceasta întrebare asa cum nu se poate raspunde nici la celelalte întrebari când vine vorba despre misteriosii nostri stramosi.

Sursa:  http://www.mixdecultura.ro/2014/03/pestera-polovragi-lacasul-misterios-al-lui-zalmoxis/
---------------------------------------------------------------------------------

sâmbătă, 13 februarie 2016

Dacii nu au fost romanizati niciodata, dacii erau de fapt stramosii romanilor condusi de Traian… Este ceea ce Biblioteca Vaticanului, confirma!


Biblioteca Vaticanului confirma: dacii nu au fost romanizati niciodata, 
dacii erau de fapt stramosii romanilor condusi de Traian…

Ceea ce afirmă acum oamenii de ştiinţă şi istoricii din Occident, dar şi cercetătorii de la Hamburg, care au prelevat AND-ul unor morminte străvechi de pe teritoriul Daciei, că românii sunt urmaşii dacilor, ramura nordică a tracilor, este tot mai evident şi devine un curent istoriografic autentic.

Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai.

El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum! Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers!!!

Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină – n.r.)”.

În general, istoricii români au mers pe pista falsă a cercetărilor făcute de Şcoala Ardeleană că dacii au fost exterminaţi de romani şi noi suntem latini puri. Sigur, în perioada interbelică, curentul acesta latinist, mai mult politic decât ştiinţific, a fost atenuat, sub influenţa lui BP Haşdeu, de istoricii Giurescu, Iorga sau PP Panaitescu, care au presărat şi elemente dacice de continuitate şi chiar o importantă influenţă slavă. A fost comod pentru istoricii români să susţină continuitatea latină şi originea romană a românilor din considerente politice, pentru a avea un loc important în Europa, iar românii ardeleni oprimaţi să aibă drepturi egale cu ungurii şi austriecii în Transilvania.

În anii 90, la facultatea de istorie a UBB am susţinut în scrieri şi seminarii elementul etnic major de origine dacică a românilor în dauna celui latin. Eu eram un adept al teoriilor lui Nicloae Densuşianu şi Vasile Pârvan şi chiar editasem celebra carte a lui Nicolae Miulescu, “Dacia – Ţara Zeilor”, ce susţinea originea dacă a românilor şi chiar că limba geto-dacilor era înrudită cu latina, astfel explicându-se de ce Traian vorbea, conform imaginilor de pe Columnă, cu dacii capturaţi fără translator.


Pentru susţinerea acestor teze am fost ostracizat la UBB. Era moda atunci ca noi românii să fim latini, slavi, mongoli, cumani sau avari, numai români NU. Bineînţeles, colegii mei, adepţii teoriei cumane, slave şi maghiare la baza originii poporului român erau repede răsplătiţi de Marga şi profesorii de la UBB cu burse în străinătate şi invitaţii la conferinţe naţionale şi internaţionale, pentru a se susţine tot felul de teze soroşiste.

De dragul adevărului istoric, chiar dacă am fost izolat în universitate, nu am renunţat la ideea că românii sunt urmaşii dacilor, ca trunchi etnic major. Pur şi simplu m-am bazat pe logica istorică simplă. Romanii au cucerit numai circa 28% din teritoriul Daciei.
Pe Traian nu l-a interesat decât un culoar de ocupaţie spre capitala Sarmisegetuza şi minele de sare şi aur de la Roşia Montana din Munţii Apuseni, ca să-şi umple tezaurul de la Roma. Dacia lui Burebista şi Decebal se întindea de la Tisa, Carpaţii Păduroşi în Slovacia, Bucovina de nord din Ucraina de azi, peste Nistru până la Bug.
În concluzie, romanii au cucerit abia o treime din teritoriul ocupat de daci: ei controlau Banatul, o parte din Oltenia, Munţii Orăştiei şi Munţii Apuseni. Dacii liberi au rămas în Partium, Maramureş, Tisa, Bucovina de Nord, Moldova până la Nistru -Bug şi Muntenia. Deci cea mai mare parte a teritoriului Daciei a rămas în stăpânirea dacilor liberi.

Istoricul Dio Cassius (n.155 – d.229 e.n.) descrie razboaiele purtate de Daci si Romani – spunand despre Traian (conducatorul Legiunii Romane) ca a fost un trac veritabil si ca razboaiele purtate erau fraticide (intre popoare de aceeasi origine). Iar Traian, spunea inainte de a porni la lupta: “ma intorc in tara strabunilor mei“

Ocupaţia romană a durat din 105 până în 275 e.n., adică 170 de ani şi numai pe un teritoriu restrâns. În consecinţă cum puteau fi romanizaţi şi să-şi însuşească limba latină dacii, dacă numai o treime din teritoriul lor era ocupat de către romani.
Mai mult, ocupaţia romană a durat numai 170 de ani, cu mult mai puţin ca în Galia şi Britania, iar englezii nu vorbesc o limbă latină, iar galeza se mai vorbeşte popular până azi în unele regiuni ale Franţei rurale. Transilvania a fost ocupată de către austrieci de la 1700 la 1918, adică 218 ani şi românii ardeleni nu vorbesc germana nici acasă şi nici pe stradă, poate numai elevii de la un liceu de profil.
Basarabenii au fost ocupaţi 200 de ani de ruşi dar vorbesc limba română în familie. Deci ideea romanizării Daciei ocupată teritorial numai o treime de Roma cade şi din punct de vedere al simplei logici istorice.

Tot mai evident ies la lumină cercetări ştiinţifice legate de ADN, că românii sunt urmaşii dacilor. Nu va trece mult timp când curentul istoriografic al originii geto-dace a limbii şi poprului român se va impune, bineînţeles cu recunoaşterea unor influenţe istorice latine sau slave.

SURSA : http://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2014/02/19/biblioteca-vaticanului-confirma-dacii-nu-au-fost-romanizati-niciodata-dacii-erau-de-fapt-stramosii-romanilor-condusi-de-traian/

http://www.diasporatv.eu/biblioteca-vaticanului-confirma-dacii-nu-au-fost-romanizati-niciodata-dacii-erau-de-fapt-stramosii-romanilor-condusi-de-traian/
--------------------------------------------------------

joi, 11 februarie 2016

Antarctica si enigmele ei. O misterioasă 'poartă' a fost descoperită în Antarctica. Un posibil 'tunel' al timpului? O 'fereastra' spre alte trecute ori prezente civilizatii?


În ultimii ani, știri tulburătoare despre descoperirea unui vortex spațio-temporal în Antarctica au răzbătut în presa din Statele Unite. Deși informația a fost rapid cenzurată de armata americană, s-a aflat că americanii au început, în secret, excavarea cu dispozitive super-tehnologice a locului acestei descoperiri senzaționale.

Tunelul timpului de deasupra Antarcticii

Totul a început în anul 1995, când oamenii de știință britanici și americani care studiau vremea din Antarctica în cadrul unui proiect comun, au făcut o descoperire extraordinară. Fiziciana americană Mariann McLein le-a relatat cercetătorilor că în apropierea Polului Sud a observat în data de 27 ianuarie un vârtej de ceață cenușiu, pe care l-a luat drept un simplu vortex caracteristic furtunilor polare. Totuși, vârtejul și-a păstrat neschimbată forma, rămânând staționar. S-a decis cercetarea fenomenului, fiind lansat în acest scop un balon meteorologic garnisit cu echipamente de măsurare a vitezei vântului, a temperaturii și a umidității. Balonul s-a ridicat imediat și a dispărut brusc în ceață.

După un timp, cercetătorii au readus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate în prealabil de acesta. Surprinderea a venit din măsurătorile citite pe aparate: ceasul balonului indica data de 27 ianuarie 1965, dată situată în timp cu 30 de ani în urmă. Experimentul a fost repetat de câteva ori, după ce savanții s-au asigurat că echipamentul balonului este în stare bună de funcționare. De fiecare dată, ceasul indica o dată aflată cu 30 de ani în urmă. Straniul fenomen a fost denumit „poarta temporală“ și a fost raportat la Casa Albă. Se presupune că acel vârtej de deasupra Polului Sud este un sui generis tunel al timpului ce permite trecerea în alte dimensiuni temporale. Există voci care susțin că s-au demarat în secret programe de cercetare a posibilităților de realizare a călătoriilor în timp, programe ce sunt controlate de către CIA și FBI. Nu există însă nicio confirmare oficială din partea autorităților federale americane.

Cutremure şi anomalii magnetice puternice în zonă…

În anul 2001, în timpul iernii australe, o urgență medicală a forțat o evacuare de personal de la bazele din Antarctica, primul eveniment de acest gen ce a avut loc în plină iarnă polară. Tot atunci, întreaga regiune a fost zguduită de un cutremur neobișnuit de puternic. Seismologii au localizat epicentrul cutremurului la o adâncime ce corespunde cu cea a unei bizarei structuri îngropate sub gheață, descoperite ulterior.

Un alt eveniment important al anului 2001 a fost apariția unei anomalii magnetice puternice în acea zonă, care s-a întins până în vecinătatea bazei rusești Vostok din Antarctica. Cercetătorii ruși au fost șocați și uimiți de ceea ce au observat atunci.

Americanii au transportat în Antarctica o gigantică maşinărie sfredelitoare

Imediat după aceea, conform unor surse demne de încredere, Forțele Aeriene Americane au trimis dispozitive și mașini de înaltă tehnologie, precum gigantica lor mașină sfredelitoare „Subterrene“ (alimentată cu energie nucleară), către o bază secretă din Antarctica, ce este situată în apropierea locului în care a avut loc ciudata descoperire rusească din aprilie 2001.

„Subterrene“ este o mașinărie complexă capabilă să efectueze adevărate călătorii subpământene, căci ea poate fora în toate rocile dure de pe suprafața Pământului. Pentru „Subterrene“ este posibil și să perforeze un strat de gheață, oricât de gros ar fi acesta.

O echipă de televiziune a dispărut misterios în Antarctica

În  momentul în care opinia publică internațională începuse să fie interesată din ce în ce mai mult de misterioasele săpături din Antarctica, o echipă de televiziune din California a pornit, în noiembrie 2002, către această destinație, pentru a realiza un reportaj. Această echipă de televiziune a dispărut însă la fel de misterios. Ulterior, forțele speciale SEAL ale Marinei Americane au descoperit o înregistrare video ce a aparținut echipei. Înregistrarea confirma prezența unui artefact uriaș, aflat sub gheață – o mașinărie preistorică, posibil de origine extraterestră.

Cităm dintr-o declarație de presă ce a apărut pentru scurt timp pe site-ul televiziunii: „Guvernul SUA urmărește să blocheze difuzarea înregistrării video găsite de echipele de salvatori SEAL în Antarctica, înregistrare ce ar conține dovada unei descoperiri arheologice de importanță colosală, ce s-ar afla îngropată la 3 kilometri sub gheață.“

Fosta preşedintă a parlamentului francez confirmă că este vorba de o structură veche de peste 12.000 de ani

Unele țări europene au protestat împotriva lucrărilor de excavație întreprinse de armata SUA, întrucât se știe că Antarctica este un teritoriu internațional, ce este protejat de orice exploatări făcute de mâna omului. Nicole Fontaine, fost președinte al Parlamentului francez, chiar a declarat următoarele: „Dacă armata americană a construit ceva acolo, atunci ea violează Tratatul internațional privind Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce descoperire este vorba. Pare să fie ceva ce are o vechime de cel puțin 12.000 de ani, și a fost acoperit de ghețurile Antarcticii.

Aceasta ar putea fi cea mai veche structură realizată de mâna omului de pe planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie public ceea ce ascunde.“ Există oare vreo legătură între acea poartă temporală și mașinăria veche de cel puțin 12.000 de ani de sub gheața Antarcticii? Dacă se va descoperi că este vorba despre o structură construită de mâna omului la sfârșitul Paleoliticului, acest fapt semnificativ va modifica cursul istoriei.

sursa: efemeride.ro
- See more at: http://www.nasul.tv/tunelul-timpului-o-misterioasa-poarta-a-fost-descoperita-in-antarctica/#sthash.fGdWKOLt.dpuf
-------------------------------------------------------
În ultimii ani, știri tulburătoare despre descoperirea unui vortex spațio-temporal în Antarctica au răzbătut în presa din Statele Unite. Deși informația a fost rapid cenzurată de armata americană, s-a aflat că americanii au început, în secret, excavarea cu dispozitive super-tehnologice a locului acestei descoperiri senzaționale.
Tunelul timpului de deasupra Antarcticii
Totul a început în anul 1995, când oamenii de știință britanici și americani care studiau vremea din Antarctica în cadrul unui proiect comun, au făcut o descoperire extraordinară. Fiziciana americană Mariann McLein le-a relatat cercetătorilor că în apropierea Polului Sud a observat în data de 27 ianuarie un vârtej de ceață cenușiu, pe care l-a luat drept un simplu vortex caracteristic furtunilor polare. Totuși, vârtejul și-a păstrat neschimbată forma, rămânând staționar. S-a decis cercetarea fenomenului, fiind lansat în acest scop un balon meteorologic garnisit cu echipamente de măsurare a vitezei vântului, a temperaturii și a umidității. Balonul s-a ridicat imediat și a dispărut brusc în ceață.
După un timp, cercetătorii au readus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate în prealabil de acesta. Surprinderea a venit din măsurătorile citite pe aparate: ceasul balonului indica data de 27 ianuarie 1965, dată situată în timp cu 30 de ani în urmă. Experimentul a fost repetat de câteva ori, după ce savanții s-au asigurat că echipamentul balonului este în stare bună de funcționare. De fiecare dată, ceasul indica o dată aflată cu 30 de ani în urmă. Straniul fenomen a fost denumit „poarta temporală“ și a fost raportat la Casa Albă. Se presupune că acel vârtej de deasupra Polului Sud este un sui generis tunel al timpului ce permite trecerea în alte dimensiuni temporale. Există voci care susțin că s-au demarat în secret programe de cercetare a posibilităților de realizare a călătoriilor în timp, programe ce sunt controlate de către CIA și FBI. Nu există însă nicio confirmare oficială din partea autorităților federale americane.
Cutremure şi anomalii magnetice puternice în zonă…
În anul 2001, în timpul iernii australe, o urgență medicală a forțat o evacuare de personal de la bazele din Antarctica, primul eveniment de acest gen ce a avut loc în plină iarnă polară. Tot atunci, întreaga regiune a fost zguduită de un cutremur neobișnuit de puternic. Seismologii au localizat epicentrul cutremurului la o adâncime ce corespunde cu cea a unei bizarei structuri îngropate sub gheață, descoperite ulterior.
Un alt eveniment important al anului 2001 a fost apariția unei anomalii magnetice puternice în acea zonă, care s-a întins până în vecinătatea bazei rusești Vostok din Antarctica. Cercetătorii ruși au fost șocați și uimiți de ceea ce au observat atunci.
Americanii au transportat în Antarctica o gigantică maşinărie sfredelitoare
Imediat după aceea, conform unor surse demne de încredere, Forțele Aeriene Americane au trimis dispozitive și mașini de înaltă tehnologie, precum gigantica lor mașină sfredelitoare „Subterrene“ (alimentată cu energie nucleară), către o bază secretă din Antarctica, ce este situată în apropierea locului în care a avut loc ciudata descoperire rusească din aprilie 2001.
„Subterrene“ este o mașinărie complexă capabilă să efectueze adevărate călătorii subpământene, căci ea poate fora în toate rocile dure de pe suprafața Pământului. Pentru „Subterrene“ este posibil și să perforeze un strat de gheață, oricât de gros ar fi acesta.
O echipă de televiziune a dispărut misterios în Antarctica
În  momentul în care opinia publică internațională începuse să fie interesată din ce în ce mai mult de misterioasele săpături din Antarctica, o echipă de televiziune din California a pornit, în noiembrie 2002, către această destinație, pentru a realiza un reportaj. Această echipă de televiziune a dispărut însă la fel de misterios. Ulterior, forțele speciale SEAL ale Marinei Americane au descoperit o înregistrare video ce a aparținut echipei. Înregistrarea confirma prezența unui artefact uriaș, aflat sub gheață – o mașinărie preistorică, posibil de origine extraterestră.
Cităm dintr-o declarație de presă ce a apărut pentru scurt timp pe site-ul televiziunii: „Guvernul SUA urmărește să blocheze difuzarea înregistrării video găsite de echipele de salvatori SEAL în Antarctica, înregistrare ce ar conține dovada unei descoperiri arheologice de importanță colosală, ce s-ar afla îngropată la 3 kilometri sub gheață.“
Fosta preşedintă a parlamentului francez confirmă că este vorba de o structură veche de peste 12.000 de ani
Unele țări europene au protestat împotriva lucrărilor de excavație întreprinse de armata SUA, întrucât se știe că Antarctica este un teritoriu internațional, ce este protejat de orice exploatări făcute de mâna omului. Nicole Fontaine, fost președinte al Parlamentului francez, chiar a declarat următoarele: „Dacă armata americană a construit ceva acolo, atunci ea violează Tratatul internațional privind Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce descoperire este vorba. Pare să fie ceva ce are o vechime de cel puțin 12.000 de ani, și a fost acoperit de ghețurile Antarcticii.
Aceasta ar putea fi cea mai veche structură realizată de mâna omului de pe planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie public ceea ce ascunde.“ Există oare vreo legătură între acea poartă temporală și mașinăria veche de cel puțin 12.000 de ani de sub gheața Antarcticii? Dacă se va descoperi că este vorba despre o structură construită de mâna omului la sfârșitul Paleoliticului, acest fapt semnificativ va modifica cursul istoriei.
sursa: efemeride.ro
- See more at: http://www.nasul.tv/tunelul-timpului-o-misterioasa-poarta-a-fost-descoperita-in-antarctica/#sthash.fGdWKOLt.dpuf
În ultimii ani, știri tulburătoare despre descoperirea unui vortex spațio-temporal în Antarctica au răzbătut în presa din Statele Unite. Deși informația a fost rapid cenzurată de armata americană, s-a aflat că americanii au început, în secret, excavarea cu dispozitive super-tehnologice a locului acestei descoperiri senzaționale.
Tunelul timpului de deasupra Antarcticii
Totul a început în anul 1995, când oamenii de știință britanici și americani care studiau vremea din Antarctica în cadrul unui proiect comun, au făcut o descoperire extraordinară. Fiziciana americană Mariann McLein le-a relatat cercetătorilor că în apropierea Polului Sud a observat în data de 27 ianuarie un vârtej de ceață cenușiu, pe care l-a luat drept un simplu vortex caracteristic furtunilor polare. Totuși, vârtejul și-a păstrat neschimbată forma, rămânând staționar. S-a decis cercetarea fenomenului, fiind lansat în acest scop un balon meteorologic garnisit cu echipamente de măsurare a vitezei vântului, a temperaturii și a umidității. Balonul s-a ridicat imediat și a dispărut brusc în ceață.
După un timp, cercetătorii au readus balonul la sol cu ajutorul frânghiei legate în prealabil de acesta. Surprinderea a venit din măsurătorile citite pe aparate: ceasul balonului indica data de 27 ianuarie 1965, dată situată în timp cu 30 de ani în urmă. Experimentul a fost repetat de câteva ori, după ce savanții s-au asigurat că echipamentul balonului este în stare bună de funcționare. De fiecare dată, ceasul indica o dată aflată cu 30 de ani în urmă. Straniul fenomen a fost denumit „poarta temporală“ și a fost raportat la Casa Albă. Se presupune că acel vârtej de deasupra Polului Sud este un sui generis tunel al timpului ce permite trecerea în alte dimensiuni temporale. Există voci care susțin că s-au demarat în secret programe de cercetare a posibilităților de realizare a călătoriilor în timp, programe ce sunt controlate de către CIA și FBI. Nu există însă nicio confirmare oficială din partea autorităților federale americane.
Cutremure şi anomalii magnetice puternice în zonă…
În anul 2001, în timpul iernii australe, o urgență medicală a forțat o evacuare de personal de la bazele din Antarctica, primul eveniment de acest gen ce a avut loc în plină iarnă polară. Tot atunci, întreaga regiune a fost zguduită de un cutremur neobișnuit de puternic. Seismologii au localizat epicentrul cutremurului la o adâncime ce corespunde cu cea a unei bizarei structuri îngropate sub gheață, descoperite ulterior.
Un alt eveniment important al anului 2001 a fost apariția unei anomalii magnetice puternice în acea zonă, care s-a întins până în vecinătatea bazei rusești Vostok din Antarctica. Cercetătorii ruși au fost șocați și uimiți de ceea ce au observat atunci.
Americanii au transportat în Antarctica o gigantică maşinărie sfredelitoare
Imediat după aceea, conform unor surse demne de încredere, Forțele Aeriene Americane au trimis dispozitive și mașini de înaltă tehnologie, precum gigantica lor mașină sfredelitoare „Subterrene“ (alimentată cu energie nucleară), către o bază secretă din Antarctica, ce este situată în apropierea locului în care a avut loc ciudata descoperire rusească din aprilie 2001.
„Subterrene“ este o mașinărie complexă capabilă să efectueze adevărate călătorii subpământene, căci ea poate fora în toate rocile dure de pe suprafața Pământului. Pentru „Subterrene“ este posibil și să perforeze un strat de gheață, oricât de gros ar fi acesta.
O echipă de televiziune a dispărut misterios în Antarctica
În  momentul în care opinia publică internațională începuse să fie interesată din ce în ce mai mult de misterioasele săpături din Antarctica, o echipă de televiziune din California a pornit, în noiembrie 2002, către această destinație, pentru a realiza un reportaj. Această echipă de televiziune a dispărut însă la fel de misterios. Ulterior, forțele speciale SEAL ale Marinei Americane au descoperit o înregistrare video ce a aparținut echipei. Înregistrarea confirma prezența unui artefact uriaș, aflat sub gheață – o mașinărie preistorică, posibil de origine extraterestră.
Cităm dintr-o declarație de presă ce a apărut pentru scurt timp pe site-ul televiziunii: „Guvernul SUA urmărește să blocheze difuzarea înregistrării video găsite de echipele de salvatori SEAL în Antarctica, înregistrare ce ar conține dovada unei descoperiri arheologice de importanță colosală, ce s-ar afla îngropată la 3 kilometri sub gheață.“
Fosta preşedintă a parlamentului francez confirmă că este vorba de o structură veche de peste 12.000 de ani
Unele țări europene au protestat împotriva lucrărilor de excavație întreprinse de armata SUA, întrucât se știe că Antarctica este un teritoriu internațional, ce este protejat de orice exploatări făcute de mâna omului. Nicole Fontaine, fost președinte al Parlamentului francez, chiar a declarat următoarele: „Dacă armata americană a construit ceva acolo, atunci ea violează Tratatul internațional privind Antarctica. Dacă nu, trebuie să vedem despre ce descoperire este vorba. Pare să fie ceva ce are o vechime de cel puțin 12.000 de ani, și a fost acoperit de ghețurile Antarcticii.
Aceasta ar putea fi cea mai veche structură realizată de mâna omului de pe planeta noastră. Pentagonul trebuie să dezvăluie public ceea ce ascunde.“ Există oare vreo legătură între acea poartă temporală și mașinăria veche de cel puțin 12.000 de ani de sub gheața Antarcticii? Dacă se va descoperi că este vorba despre o structură construită de mâna omului la sfârșitul Paleoliticului, acest fapt semnificativ va modifica cursul istoriei.
sursa: efemeride.ro
- See more at: http://www.nasul.tv/tunelul-timpului-o-misterioasa-poarta-a-fost-descoperita-in-antarctica/#sthash.fGdWKOLt.dpuf

duminică, 7 februarie 2016

Jos labele, de pe Istoria Romaniei! 'Curaj'... esti nebun? Oameni buni, opriti smintitii! Salvati istoria, tara, Romania!



Domnule ministru Curaj, jos mâna de pe „Istorie“!
Culmea competenţei în reformarea învăţământului preuniversitar: 
în loc de „Istorie“ să se predea „Educaţie pentru societate“

Specialiştii desemnaţi de Ministrul Educaţiei să coordoneze elaborarea arhitecturii curriculare în învăţământul preuniversitar vin cu propuneri radicale, printre care dispare „Istoria”, fiind înlocuită cu „Educaţie pentru societate”. În clasicul stil românesc reformăm totul până se alege praful!

Conform experţilor, disciplina „Educaţie pentru societate” este „esenţială pentru formarea unei personalităţi echilibrate, conştientă de apartenenţa la o comunitate, la formarea deprinderilor pentru pilonul „să trăim împreună”. Conştiinţa apartenenţei la o comunitate o generează cunoaşterea istoriei, domnilor experţi.

Ca să ai o asemenea conştiinţă trebuie să ştii cine îţi sunt strămoşii, cine este poporul tău, care sunt valorile şi realizările poporului tău, trebuie să cunoşti istoria celorlalte popoare ca să ai elemente de comparaţie. Integrarea în Uniunea Europeană nu înseamnă că trebuie să ştergem cu buretele istoria noastră. Da, trebuie să trăim împreună, dar nu trebuie să ne uităm strămoşii. Trebuie să ne cunoaştem trecutul ca să nu mai repetăm greşelile. În care stat din Uniunea Europeană nu se mai predă istoria?

Suntem un popor care mai are nevoie de clarificarea propriei identităţi, dovadă ceaţa în care se zbat românii de peste Prut sau aberaţiile dacismului promovat în articole de tabloid în presa online. Încă nu suntem un stat împlinit. Încă nu ne-am definit locul în Europa. Trebuie să ne cunoaştem istoria pentru definirea propriei identităţi în Europa. Trebuie să ne cunoaştem valorile ca să stăm cu capul sus în Europa. Indiferent dacă susţinem că suntem urmaşii lui Traian sau urmaşii lui Decebal, avem suficiente motive să stăm cu capul sus în Europa, aşa cum stau englezii, francezii, nemţii, ungurii sau polonezii, fiecare mândri de istoria pe care o moştenesc.

Programa disciplinei Istorie trebuie transformată pentru a forma o personalitate echilibrată, conştientă de apartenenţa sa la o comunitate şi capabilă să înţeleagă ce caută celălalt aici, adică să accepte să trăiască împreună cu celălalt, care are o altă origine, o altă istorie, o altă cultură. La programă trebuie lucrat, domnilor experţi, nu să desfiinţaţi disciplina istorie.

Printre modulele noii discipline care înlocuieşte Istoria, în viziunea experţilor ministrului Curaj, „normele de comportament în societate (codul bunelor maniere), prezentat în exemplificări practice din şcoală şi viaţa cotidiană” sunt cap de listă, urmate de „cunoştinţe de legislaţie, drepturile şi îndatoririle copiilor şi cetăţenilor, Constituţia României, fiscalitate, sancţiuni legislative şi administrative”, adică „tot ce are legătură cu viaţa socială şi inserţia adultului în comunităţi îşi găseşte locul la această disciplină”. Sigur Caragiale ar avea o mulţime de subiecte pentru schiţele lui din cauza acestui proiect de înlocuire a Istoriei cu Educaţie pentru societate.

Viziunea nerealistă şi lipsită de pragmatism a experţilor este relevată de modulele pe care le propun la această disciplină:

„De la sisteme autocratice la sisteme democratice, Societatea europeană, Educaţie civică, norme de comportament social, Sisteme legislative, Coduri (penal, civil, codul familiei), Legislaţie uzuală, Istoria sistemelor economice, Educaţie financiară, Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi ale copilului, Responsabilităţi individuale şi colective, Războaiele în evoluţia umanităţii, Integrarea în piaţa muncii, Pregătirea pentru viaţa de familie, Relaţii de cuplu, Creşterea copiilor, Sensibilitate culturală şi toleranţă la multiculturalism, Axiologie şi valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială), Managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră, Competenţe antreprenoriale, Selecţia şi procesarea informaţiei, Cunoaşte-ţi aptitudinile, Uniunea Europeană, spaţiu economic şi social comun.”.

Ce găsim în această salată intelectuală (nici măcar exerciţiu intelectual nu îl pot numi): fragmente de istorie, probabil ce îşi mai amintesc domnii experţi din ultimele lecturi în domeniu, amestecate cu noţiuni de educaţie civică sau economică, plus diverse.

Ce caută competenţele antreprenoriale lângă războaiele în evoluţia umanităţii? Dar de ce reducem cunoaşterea istoriei doar la războaie? La nivelul lor intelectual, incontestabil, domnii experţi ar trebui să iasă din paradigma în care au învăţat istoria pe vremea copilăriei lor.

Ce caută „Relaţiile de cuplu” şi „Creşterea copiilor” în învăţământul gimnazial? E drept că absurdul nu are limită, dar se poate un pic de echilibru în propunerile pe care le faceţi, domnilor experţi?

În ce măsură această salată pe care o propuneţi Dvs., domnilor experţi, de module care se constituie în disciplina „Educaţie pentru societate” formează o personalitate echilibrată, conştientă de apartenenţa la o comunitate? Oare a citit vreunul dintre aceşti experţi textul integral al propunerii lor înainte de a o da publicităţii? Înţeleg că au lipit diverse idei într-un amalgam pe care vor să ni-l servească, dar măcar să aibă cap şi coadă.

Cât putem să importăm din modelele occidentale în sistemul nostru de învăţământ? De 25 de ani, de la primul gropar al învăţământului românesc, ministrul Andrei Marga, căutăm soluţii pentru distrugerea învăţământului din România. Vânăm genii şi îi omorâm pe ceilalţi copii. Programa este supraîncărcată, profesorii sunt incapabili să predea la nivelul majorităţii elevilor din clasă, iar copii sunt suprasolicitaţi. Un adult munceşte 8 ore pe zi. Un elev la gimnaziu are 6 ore la şcoală şi 3-4 ore teme.

Istoria a juns la doar o oră pe săptămână, în timp ce în alte ţări sunt 2 sau chiar 3 ore. Aşa că azi învăţăm istorie din tabloide. Nici măcar miturile din filmele lui Sergiu Nicolaescu nu mai sunt la modă. Sunt de mult depăşite de istoricii de bidinea care scriu articole în tabloidele online cu pretenţii de studii ştiinţifice. Numărul mare de cititori ai acestor articole care falsifică istoria arată că există un public interesat de istorie. Dar în curând Istoria va deveni istorie conform proiectelor experţilor ministrului Curaj.

Domnule ministru Curaj, luaţi mâinile de pe „Istorie”! Istoria trebuie să rămână disciplină distinctă în învăţământul preuniversitar cu 2 ore de predare săptămânal. Reformaţi programa şcolară, nu ştergeţi din pix Istoria!

Citeste mai mult: adev.ro/o20kaw
http://adevarul.ro/news/eveniment/domnule-ministru-curaj-jos-mana-istorie-culmea-competentei-inreformarea-invatamantului-preuniversitar-loc-istorie-predeaeducatie-societate-1_56b2f84a5ab6550cb86ffaf3/index.html
--------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------

miercuri, 3 februarie 2016

Pământul nu este rotund, ci plat ca o omletă! dixit Galileo Galilei. Azi, din ce in ce mai multi... spun acelasi lucru! Hmm... merita sa cititi! Sa vedeti voi... ce si cum!


THE FLAT EARTH CLUES (2015)

Indicii ale Pământului Plat ? (19.01.2016)

Una din cele mai naucitoare teorii ale conspiratiei care ne-a venit in vizor in ultima vreme si pe care o vedem imbratisata din ce in ce mai mult de conspirationistii de serviciu este una veche, de pe vremea cand nu exista cunoasterea stiintifica si cosmologica de acum. Stim ca exista foarte multa manipulare, foarte multa minciuna, ca istoria este scrisa de "invingatori" , ca stiinta nu este obiectiva ci este una materialista, sustinuta de papusari, menita sa mentina omul ancorat in iluzia materiei, sa mentina omul neputincios, lipsit de putere, sclavul unora care fizic (si mental) sunt deasupra lui insa aceasta teorie a conspiratiei este efectiv greu de digerat. Nu avem o viziune formata clar, batuta absolut in cuie despre univers, ci una flexibila, care pe masura ce studiem se intregeste si se completeaza, insa teoria cu pamantul plat iese complet din orice schema, este complet in afara oricarei logici a creatiei asa cum o intelegm noi momentan.
Exista acum niste viziuni cosmogonice extrem de complexe, care sunt cu mult deasupra teoriilor oficiale (vezi teoria unificata a totului a lui Nassim Haramein), niste viziuni care ne ajuta sa intelegem atat dimensiunea materiala a vietii noastre cat si conexiunea cu lumea energetica si spirituala. Chiar ieri am vazut o reprezentare grafica foarte frumoasa a universului TORUS care se expansioneaza si se contracta in acelasi timp. Foate frumos si logic, de bun simt.  Vedeti filmuletul AICI.
Pe fundalul acesta al dezinformarii oficiale apare cate unul cum este cel din documentarul de astazi care ne prezinta o teorie gen Truman Show, combinata cu Dark City si Etajul al 13-lea, prin care ni se aduc fel si fel de argumente in favoarea acestei teorii prafuite, scoase de la naftalina ratiunii, o piesa de anticariat stiintific.
In spiritul blogului dorim sa prezentam insa orice teorie alternativa, oricat de nebuneasca ar parea, deoarece nu ne consideram Mafalda si poate, cine stie, un bob de adevar exista. Teoria de astazi insa nu ne ajuta absolut de loc sa intelegem universul mai bine, sa avem o viziune integratoare, mai holistica asupra universului, ci ne arunca si mai mult intr-o noapte a mintii. Este adevarat ca nu am studiat toata teoria ci ne-am oprit la inceput sa verificam unele dintre argumentele aduse , argumente usor verificabile, pe care dorim sa vi le impartasim si voua.

Mai intai cateva idei pe foarte scurt despre aceasta teorie:
"Epur si muove! Această faimoasă 1 exclamaţie a lui Galileo Galilei, făcută în ciuda faptului că a fost silit sub ameninţarea torturilor Inchiziţiei să retracteze în genunchi şi în public teoriile sale privind mişcările planetelor, este parafrazată în sens invers, în zilele noastre, de un savant olandez care afirmă, cu aceeaşi tărie şi înverşunare, că „Pământul nu este rotund, ci plat ca o omletă!”.
Sigur că dr. Klaas Dijkstra nu mai este astăzi ameninţat de fulgerele Inchiziţiei, ci doar de ideile colegilor săi din lumea întreagă pentru care forma rotundă a planetei noastre nu mai poate fi pusă sub semnul îndoielii.

Teoria Pamantului Plat
De mulţi ani Dijkstra stăruie asupra veridicităţii teoriilor sale. El a scris două cărţi şi oameni de ştiinţă afirmă că ideile expuse în ele „sunt foarte greu de răsturnat”. Iar un mare cotidian olandez comenta: „Cărţile sale sunt rodul unei munci inteligente pe care nimeni nu ar putea-o imita. Cărţile constituie o curiozitate printre lucrările de popularizare ştiinţifică ale acestui secol”. Klaas Dijkstra îşi susţine teoria sa şi prin prelegerile ţinute la universităţi olandeze. La sfârşitul fiecărei prelegeri, el pune întotdeauna auditoriului său următoarele trei întrebări:

1. Numiţi-mi un pilot care a zburat în jurul Pământului în direcţia Nord¬Sud.
2. Numiţi-mi un satelit sau astronaut care a zburat în direcţia Nord-Sud deasupra regiunii Polului Sud.
3. De ce nu există fotografii despre aşa- numita „parte inferioară” a globului pământesc cu Polul Sud în mijloc? Numai Polul Nord a fost fotografiat în acest mod!

Intrucât nimeni nu i-a putut răspunde până acum la aceste întrebări, Dijkstra consideră că teoria Pamantului plat este confirmată. El susţine: Pământul nu se învârteşte şi nici nu se roteşte în jurul Soarelui. Pe cealaltă parte a pământului nostru plat nu există viaţă. Acolo este numai apă.

Polul Sud, un inel  in jurul Pământului

Polul Nord este situat în mijlocul pământului nostru şi Polul Sud este un fel de inel în jurul Pamantului plat. Este imposibil de a trece peste acest inel. Descoperitori ai Polului Sud ca Scott,
Byrd şi Shackleto au încercat să facă acest lucru, dar ori de câte ori se apropiau de marginea Pământului, compasul le refuza serviciile sale şi ei erau nevoiţi să se înapoieze pe aceeaşi cale. Nici cu avionul nu este posibilă trecerea peste această margine. Compasurile nu mai funcţionează. Fireşte că zboruri în jurul Pământului sunt posibile în direcţia Nord¬Sud. Dar nu se ocoleşte Pământul, ci se zboară doar în cerc deasupra pământului nostru, având Polul Nord ca punct central.
Nici celebrul exemplu al liniilor ferate care se îmbină la orizont nu constituie pentru Dijkstra o dovadă că Pământul este rotund: „Aceasta este o iluzie optică, afirmă el. Vedem orizontul rotund nu pentru că Pământul este rotund, ci pentru că pupila ochiului nostru este rotundă”.

Americanii vor doar „sa prosteasca lumea”

Sfârşitul teoriei lui Dijkstra părea să fi sosit atunci când astronautul american Frank Borman s-a înapoiat pe Pământ cu fotografiile sale luate de pe nava spaţială Apollo 8. Dar olandezul nostru nu s-a dat bătut: „Fotografiile lui Borman au fost falsificate parţial de serviciul secret american. Foarte probabil că prin aceste fotografii s-a urmărit un scop politic. Toate fotografiile americanului ne arată numai partea vestică a Pământului… în afară de aceasta, pe fundal nu se văd niciodată stele. Acest lucru dovedeşte că pe cealaltă parte a Pământului nostru, cu o grosime de 60 km, nu există cer înstelat”.
Dijkstra nu se sfieşte să îi acuze pe americani de a încerca „să prostească lumea”. „Am dovezi că savanţii americani ştiu că Pământul nostru este plat. Dar, oficial, ei nu recunosc acest lucru, pentru că nu a sosit încă timpul”. Cu toate acestea, expertul în probleme spaţiale James Fulton a declarat, în urmă cu mai mulţi ani, că americanii intenţionează să folosească Luna ca un fel de oglindă pentru a putea să vadă sub ochi Pământul întreg. Dacă el ar avea formă rotundă, acest lucru ar fi imposibil”.
Klaas Dijkstra nu se arată surprins de faptul că teoriei sale i se acordă atât de puţină atenţie. „Forma sferică a Pământului este baza tuturor calculelor noastre ştiinţifice. Dacă se va dovedi că am dreptate, atunci se va prăbuşi întreaga ştiinţă.”
Profesorii olandezi care s-au ocupat pe îndelete de întreaga teorie a lui Dijkstra nu au reuşit până acum să răstoarne argumentele sale. Când a fost întrebat dacă în faţa dovezilor se va lăsa convins că Pământul este rotund, el a răspuns: „Aceste dovezi eu le aştept de 35 de ani”. Bineînţeles că fantasmagonicele teorii ale dr. Dijkstra au stârnit nu numai reacţia savanţilor, dar şi un val de ironii…" SURSA: http://conspiratii.ro
Unul dintre cel mai usor verificabile argumente ca pamantul este rotund este aparitia la orizont, cand privesti cu un binoclu sau chiar cu ochiul liber, a unui catarg de vas pe mare care apare de dupa orizont si se apropie incet incet de noi. Iese incet incet catargul si apoi incet incet se vede toata nava. Noi am vazut asta de mai multe ori, deci nu este nicio inselatorie. Puteti verifica oricand cei care doriti.
Apoi sa luam una dintre primele teorii peste care am dat rasfoind filmul, in episodul 7, asa s-a nimerit. Ni se spune ca de fapt harta pamantului plat ar fi cea care este si pe sigla ONU (conspiratie pe fata cica), adica aceasta: 
HARTA 1

Dupa cum se poate observa, pe aceasta harta, distantele din emisfera sudica (in cazul de fata, catre extremitatea platoului)  ar fi mult mai mari decat in realitatea hartii oficiale. Adica asta :
HARTA 2

De fapt harta de mai sus este oficial acceptata doar intr-o parte a globului, caci pe la Americani si poate si pe la altii, harta arata mult mai diferit cum ar fi asta:
HARTA 3

Dupa cum vedeti in aceasta harta Groenlanda este aproape cat Africa desi in realitate este de 14 ori mai mica, tarile din emisfera nordica si uscatul sunt mult mai mari decat cele din emisfera sudica, ce pare "inferioara" ca marime fata de cea nordica. Si nordul si sudul sunt niste conventii care sa dea impresia iluzorie de susperior peste inferior, sus peste jos, insa nimic nu ne opreste cu adevrat sa ne uitam la harta invers.  In aceasta directie va invitam sa vedeti filmuletul de AICI, pentru a intelege ratiunea existentei acestei harti pentru copii cica.
In fine, tipul din filmul de astazi spune ca a cautat o gramada sa rezerve bilete intre orase aflate in destinatii din emisfera sudica, sa spunem de la Johanesburg din Africa de Sud la Perth in Australia. Conform hartii pamantului plat , HARTA 1, vedem ca intre Africa de Sud si Australia ar fi o distanta enorma si cumva este indreptatita o escala prin Dubai sau India. Tipul spune ca oricat a cautat nu a gasit un zbor mai scurt de 37 de ore pentru distanta Cape Town , Awkland , Noua Zeelanda, de ex.
Ei bine, m-am ambitionat si am cautat pe https://www.expedia.com la nimereala efectiv, un zbor intre Johannesburg si Perth, Australia. Am calculat distanta de zbor care mi-a dat cam 8 300 km, deci cam in 8 - 9 ore ar trebui sa fie ok, la o viteza de zbor medie de 1000 km/h , directa fara escala. 
Si la o prima cautare am gasit asta:
Zbor direct intre Johannesburg la Perth, fara escala, 9h 20 min. Asadar am gasit rapid o minciuna. Nu am investigat mai departe deoarece nu avem timpul si rabdarea sa sapam mai profund. Sa fie ghinion ca am demontat din prima un argument mincinos in sprijinul acestei teorii "revelatoare" sau un noroc ca ne-am salvat timpul si energia? Judecati singuri ....
VEDETI DOCUMENTARUL TRADUS AICI:
================================================================
===================================================== 
Sursa:
http://fymaaa.blogspot.ro/2016/01/indicii-ale-pamantului-plat-19012016.html
==================================================================
Pamantul plat - Vizionati AICI 12 video
https://www.youtube.com/watch?v=rcn3UpzlnH8&list=PL9tF3Bm0bxv1TGs-l3WHDZX20fY-9xTbm&index=1
=================================================
=============================

Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări