Google Translate

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

America Megalitica.Filosofie pe bordura,America Megalitica.Peru.Bolivia


Prieteni,
Impreuna sa salutam... America Megalitica !
Site-ul prieten, Filosofie pe bordura-America Megalitica!
Conceptul "... Megalitica" ... a plecat pe un DRUM... propriu!

La Multi Ani si Multe Postari, Tzipi!
 Avem azi: Romania Megalitica, America Megalitica... maine/cine stie/cine/ce urmeaza...!

Cultura si civilizatia megalitica, au fost universale!
----------------------------------------
Detalii, Click here:

 http://romaniamegalitica.blogspot.ro/p/america-megalitica-filosofie-pe-bordura.html

marți, 25 noiembrie 2014

Oraşul Interzis. Forbidden City. The Forbidden City was the Chinese imperial palace.


Acest tânăr a încălcat legea filmând Oraşul Interzis cu ajutorul unei drone,
însă rezultatul este de-a dreptul spectaculos.



La prima vedere, a te juca cu o dronă poate fi privit ca un simplu hobby, dar nu este întotdeauna chiar aşa! Filmuleţul de mai sus ne înfăţişează imagini spectaculoase, capturate de o dronă pe care americanul Trey Ratcliff, un mare pasionat de această nouă tehnologie, a lansat-o în Beijing pentru a surprinde viaţa prea puţin ştiută a Oraşului Interzis. Călătoria dronei sale însumează zeci de ore de zbor, rezumate cu mult bun-gust în doar 4 minute şi 18 secunde de imagini şi peisaje uimitoare.

Pentru cei ce încă n-au aflat, drona este o aeronavă de mici dimensiuni, fără pilot uman, dotată cu camere speciale de luat vederi. Aceasta poate fi ghidată de la sol, prin telecomandă sau cu ajutorul unui pilot automat digital, instalat la bord. Dronele sunt folosite în prezent pentru a captura imagini de la joasă înălţime.

Ceea ce la început s-a dorit a fi un act pur artistic, s-a dovedit în cele din urmă a fi un lucru chiar periculos şi interzis de autorităţile chineze. Din cauza faptului că anumite zone ale oraşului Beijing sunt restricţionate, drona a fost privită mai mult ca un spion, uimind oamenii pe deasupra cărora trecea. Şi pentru că Trey nu a cerut permisiunea autorităţilor chineze pentru a filma Oraşul Interzis, acesta a fost reţinut şi luat serios la întrebări pentru gestul său. Dar după ce a explicat că intenţiile sale au fost pur estetice, doar pentru a filma frumuseţile oraşului, în cele din urmă a fost eliberat… însă nu înainte de a i se sublinia foarte clar să evite primele două inele ale Beijingului, adică tocmai zona Oraşului Interzis şi împrejurimile acestuia.

Deşi legislaţia în ceea ce priveşte dronele civile a fost reglementată pentru prima dată în aprilie 2012, în Franţa, pe plan internaţional nu este prevăzută nicio pedeapsă pentru utilizarea acestor tipuri de echipamente şi deci nici autorităţile chineze nu au avut ce să-i facă tânărului curajos. Birocraţia din China este însă atât de complicată, încât îţi trebuie un curaj nebun ca să te arunci într-o asemenea aventură.

Dar se pare că acest lucru a meritat. De la viaţa din stradă a simplilor chinezi, la muzee, monumente, parcuri, până la clădiri rezidenţiale, imaginile surprinse de dronă sunt spectaculoase. Însă a zbura cu o dronă peste clădirile guvernamentale din China a fost un joc destul de periculos pentru american.

Imaginile surprinse de dronă sunt filmate în unghiuri foarte largi, panoramice, arătând Beijingul într-o perspectivă cum nu s-a mai văzut. Cine ar fi crezut că în Beijing există o miniatură a Turnului Eiffel sau a catedralei Notre Dame?!! Cu siguranţă după ce veţi viziona acest videoclip, veţi înţelege de ce chinezii sunt un popor aşa de inventiv.

Sursa: Youtube
Text: LiveBiz
 
 







 












Sursa:
 
 
                                                                         
Palatul Imperial Chinezesc sau Orașul interzis se află situat în centrul Pekingului (Beijing), intrarea principală fiind la nord de piaţa Tiananmen (care se traduce „Poarta Păcii Cereşti” şi e cea mai mare piaţă din lume). Tiananmen e poarta de intrare în „Oraşul Interzis” (cel mai mare palat imperial păstrat perfect, un complex arhitectonic unic in lume: are 9.999 de camere). Piaţa Tiananmen este dominată de un imens portret al lui Mao Zedung.
 
În “oraşul interzis” a trăit și domnit până la revoluția din 1911 împăratul Chinei din dinastia Ming și Qing. Accesul poporului sau a oamenilor de rând în palat era interzis, de acea a fost palatul supranumit „orașul interzis”.
 
Orașul interzis este o capodoperă a arhitecturii chineze, fiind fundamentul construcțiilor așezat după sistemul tablei de șah pe axa de nord-sud a lumii, palatul fiind așezat în centru ca simbol al puterii împăratului chinez. Acoperișurile clădirilor erau aurite, culoarea galbenă era culoarea împăratului. Era interzis în tot orașul Peking să fie clădiri mai înalte ca palatul imperial.De asemenea nimeniîin afară de împarat nu avea voie să poarte galben.
 
Sala tronului imperial
Sala tronului imperial
 
Numele său întreg este „Oraşul purpuriu interzis” şi se trage pe de-o parte de la credinţa străveche că aici locuiau doar zeii, şi, bineînţeles, împăratul, ca fiu de zei, şi pe de alta de la faptul că, în afara acestuia, a familiei şi favoritelor sale şi a celor care slujeau aici, nimeni nu avea voie să pătrundă pe acest teritoriu sacru.  Construcţia a durat 14 ani. A început în 1406, în al patrulea an de domnie al împaratului Young-te şi s-a terminat în 1420 în al 18-lea an de domnie a aceluiaşi împărat.
Citeşte şi:
 
Un an mai tarziu, el a schimbat capitala ţării de la Nanjing, la Beijing şi, din acel moment, 24 de împăraţi au locuit în Oraşul Interzis, 14 din dinastia Ming şi 10 din dinastia Qing. Ocupând o suprafaţă de 720.000 metri patrati, complexul are patru porţi măreţe, este înconjurat de un zid înalt de 12,5 metri si de un şant cu o lăţime de 5,2 metri .
 
Zidul dragonului
Zidul celor noua dragoni
 
Numărul de 9.999 de camere, nu este întâmplător, ci a fost ales special ca cifra să fie cu una mai puţin decât cea care în tradiţia chineză simbolizează “Perfecţiunea Divină”. Din păcate o parte din camere, altadată cu mobilier şi decoraţiuni extraordinare, s-au degradatat în timp. Guvernul chinez a început un vast program de restaurare, iar până în prezent peste 8.000 dintre încăperi au fost renovate şi au din nou farmecul trecutului.
 
Bijuterie a culturii chineze, Palatul îşi păstrează faţa sa originală căpătată în timpul dinastiei Ming. Multe dintre clădiri au căzut pradă unor incendii, dar au fost refacute identic. De aceea cele mai multe dintre pavilioane datează din primii ani ai dinastiei Qing.
 
Complexul adăposteşte, pe lângă palate şi pavilioane, săli de recepţie, curţi interioare şi temple, cele mai multe camere aparţinând, evident, împăratului. Conform tradiţiei, acest „fiu al cerului” putea avea trei neveste principale, şase favorite şi 72 de concubine de rang mai mărunt. Au existat însă împăraţi care au ajuns la 2000 de concubine care purtau un fel de ecusoane aurite, cu data naşterii, care le dădea statutul de musafiri de onoare. Au existat şi împăraţi care au ajuns adevăraţi prizonieri ai acestei colivii aurite şi care ani de zile nu au ieşit niciodată din perimetrul acestei construcţii.
 
imgB1BUu9

Această bijuterie de oraş se găseşte în lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Fiecare construcţie este un exemplu minunat al modului în care a evoluat arta chineză de-a lungul anilor. Printre cele mai deosebite se numără colecţiile de portelan, ceramica şi decoraţiuni sculptate.

Una dintre cele mai interesante sculpturi este cea a unei bărci lucrate într-un sâmbure de măslină, iar detaliile sunt cu adevarat uimitoare: o poezie de 300 de caractere sculptate pe fundul barcii în care se găsesc opt pescari, uşi mobile şi chiar o masă cu farfurii. Sunt numeroase lucruri incredibile, încât este necesar să le vezi cu proprii ochi pentru a le crede adevarate şi a te bucura de frumuseţea lor.

orasul-interzis-china-3352

Printre cele mai populare clădiri se numără Palatul Purităţii Celeste, Holul Slăvirii Strămoşilor şi Galeria Comorilor. O plimbare printre aceste clădiri este o experienţă care oferă bucuria unică de a simţi ce înseamnă să păşeşti în timp şi să fii aproape de a da nas în nas cu un împărat chinez în orice moment.

Sunt foarte multe lucruri de văzut şi istorie care se învaţa doar mergând în acest loc, de aceea se recomandă vizitarea lui cu ajutorul unui ghid.

Orasul este deschis în fiecare zi la ora 8.30 dimineaţa, însă îţi va lua câteva ore să îi explorezi clădirile, grădinile şi muzeele. Nu te ingrijora în privinţa prânzului: sunt numeroase cafele şi bistrouri mici în preajma. In fiecare an, în jur de 8 milioane de vizitatori trec prin poarta Perfectei Armonii a Orasului Interzis.

Sursa:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/travel/articol/orasul-interzis-palatul-imperial-inima-imperiului-chinez
---------------------------
-------------------------------------------------------------------



--------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

luni, 24 noiembrie 2014

Fenomenul Tunguska by Natasa Galche. Despre OZN-ul care a salvat planeta Pământ. Pasărea de foc. Graalul rusesc.


Fenomenul Tunguska by Natasa Galche
- S-a scris mult despre el, dar adevărul începe abia acum să se lumineze -
Despre OZN-ul care a salvat planeta Pământ

 Soarele se pregătea să răsară, când cerul a fost brusc inundat de o lumină orbitoare. O minge de foc își face apariția, străbate cu o viteză colosală taigaua siberiană și se prăbușește cu un zgomot asurzitor. Impactul este atât de puternic, încât undele seismice înregistrate s-au sim­­țit până la Londra, iar sunetul exploziei s-a auzit pâ­nă la o distanță de peste 800 de kilometri. În urma cioc­nirii cu solul, nu s-a format nici un crater, dar pe o su­pra­față de peste două mii de kilo­metri pătrați totul a fost culcat la pământ. Aproximativ 80 de mili­oa­ne de copaci au fost smulși din ră­dă­cini. Avusese loc așa-numitul "fe­nomen de la Tunguska”.

De-a lungul secolului, s-au ve­hi­culat zeci de ipoteze și posibile ex­plicații ale fenomenului petrecut în 1908 în în­de­părtata Siberie, înce­pând de la comete, asteroizi, fulgere globulare sau blocuri de gheață, pâ­nă la teoria că Pă­mântul s-ar fi in­ter­sectat cu o gaură neagră. Însă ce s-a petrecut în realitate acolo rămâ­ne până astăzi un mister.

 Conform calculelor moderne, corpul cosmic pră­bușit în Siberia avea o masă mai mare de o mie de tone și a intrat în atmosfera terestră cu o viteză de apro­xi­mativ 50 de mii de kilometri pe oră. La 8,5 kilometri dis­tanță de pământ, din motive încă neelucidate, a ex­plodat cu o putere de 185 de ori mai mare decât bomba ato­mică de la Hiroshima. Și dacă obiectul nu s-ar fi des­compus înainte de impactul cu solul, poate că Pă­mântul, astăzi, nu ar mai fi existat. Printre numeroasele ipoteze legate de accident, a existat și opinia că ex­plo­zia a fost produsă de o navă extraterestră care s-a inter­pus, eroic, impactului cu un meteorit gigantic, ce se în­drepta spre Pământ. Cel puțin așa susține inginerul rus Iuri Labvin, președintele Fundației Tunguska și direc­torul Muzeului Meteoritului Tunguska și al altor obiec­te cosmice.

 De peste 20 de ani, Iuri Labvin studiază acest feno­men și a condus zeci de expediții în ținutul Krasnoiarsk, acolo unde spera să descopere fragmente ale navei extraterestre salvatoare. Teoria sa are la bază argumente aduse încă de la jumătatea secolului al XX-lea, când, în urma expedițiilor organizate în regiune, din pămân­turile răscolite au ieșit la iveală fragmente mi­nuscule de sticlă, compuse din mari can­tități de iri­diu, nichel și elemente chi­mice de origine nepă­mân­teană. Inginerul rus este convins că acestea nu repre­zintă decât rămășițele tabloului de comandă al navei extraterestre. "În prezent, nu există tehnologie care să permită realizarea unor astfel de aliaje. De altfel, cercetând so­lul dealurilor din regiune, am desco­pe­rit fragmente de obiecte necunoscute. În urma testelor, am depistat că acestea conțin silicat de fier, într-o formă care nu există în natură și care, cu atât mai puțin, ar fi putut fi cre­ată de om. Astfel de ma­te­riale sunt categoric artificiale, de origine nepământeană”, susține savantul rus.


 La finele anului 2006, profesorul Iuri Labvin a orga­nizat o nouă expediție, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, în apropierea că­ruia s-a produs evenimentul. Echipați cu diverse instru­mente și aparate de detectare a metalelor, cercetătorii ruși au explorat minuțios malu­rile râului pe o distanță de câteva sute de kilometri, în căutarea altor fragmente din obiectul nepământean. În apropierea localității Bai­kit, din aceeași regiune Kras­noiarsk, la două sute de kilometri distanță de epicentrul exploziei, savanții au descoperit niște pietre stranii, asemănătoare cuarțului, inscripționate cu diverse linii și forme geometrice.

Deși cristalele au fost amănunțit studiate în laboratoarele Institutului de Fizică din Krasnoiarsk, nu s-a putut depista originea lor și nici stabili elementele lor componente.
"Le-am testat până și duritatea, în­cer­când să le aplicăm tăieturi similare ce­lor deja existente. Deși am utilizat un laser performant, nu am reușit decât să le zgâ­riem superficial. Cu sigu­ranță, na­tura nu ar fi putut crea astfel de re­prezentări. Pe de altă parte, este aproa­pe exclus ca acestea să fi fost aplicate de om, manual. Se pare că fragmentele sunt părți componente ale unei ma­trice în care sunt înma­gazinate anumite informații. Este foarte posibil să fie ele­mente ce au alcătuit cutia neagră a navei extraterestre. Semnele scrijelite probabil nu sunt decât niște marcaje, iar informația esențială se află în interior”,
afirmă inginerul Iuri Labvin.

 Asemenea pietre au fost descoperite în mai multe locuri, de-a lungul râului Podkamenaia Tunguska, une­le la sute de kilometri distanță de epicentrul explo­ziei. Dar acest amănunt, afirmă savantul rus, nu este decât un argument în plus în susținerea presupunerii sale că deasupra Siberiei a avut loc o ciocnire între un meteorit și o navă de origine non-pământeană, iar în urma im­pac­tului, fragmente din nava cosmică au fost aruncate la distanțe apreciabile. "Deasupra Siberiei a explodat, într-adevăr, un meteorit. Dar în același timp, acolo a explodat și o navă extraterestră, ale cărei ră­mășițe le descoperim astăzi”.


Pasărea de foc

 Timp de 20 de ani, cercetătorul rus a străbătut re­giunea în lung și în lat, adunând dovezi, culegând in­for­mații. Locuitorii din împrejurimi i-au povestit că au trecut deja decenii de când în acest loc terifiant nu mai îndrăznește nimeni să pătrundă. Se spune că de aici, în timpul nopților, se aud urlete stranii, nepă­mântene, iar pădurea freamătă neliniștit. Cei care s-au încumetat, totuși, să cerceteze locurile povestesc că, în mod neo­biș­nuit, nu au întâlnit în taiga nici țipenie de vietate. De parcă ceva sau cineva le-ar fi avertizat de cata­clis­mul ce avea să se petreacă și apoi le-ar fi alun­gat defi­nitiv.

Studiind folclorul local, Iuri Labvin a descoperit cu uimire că în legendele tanguților, o populație nomadă din taigaua siberiană, se vorbește despre o ciocnire pu­ternică, devastatoare, care va salva omenirea. Se pare că oamenii locului aflaseră că o tragedie este pe cale să se producă cu mult înainte ca evenimentul să aibă loc efectiv. Poate că așa se explică faptul că în ur­ma ex­ploziei cumplite, nici o ființă omenească nu a avut de su­ferit. Șamanii siberieni, cei care călăuzeau viața spi­ri­tuală a comunității și vegheau asupra sufle­tului ei, au prevăzut viitorul dezastru. În stare de transă, au stră­bătut lumi diferite și, conectându-se la surse cos­mice de informații, au aflat despre pericolul iminent.
"Spre Pământ zboară o pasăre de foc, desprinsă din Soare. O pasăre mânioasă. Dar Luna se va ciocni de Soare și vom fi mântuiți. Foc va fi pe Pământ, dar vom supra­vie­țui”,


au prezis șamanii tanguți.

Toți nomazii ce să­lăș­luiau în acest ținut vast au dat ascultare vorbe­lor bă­trânilor și au părăsit zona pe care o populau, zonă ce avea să fie aproape complet distrusă. Și astfel, în di­mineața exploziei, tanguții priveau de la distanță "fil­mul Apocalipsei”.

Bătrânul Serghei Pikunov, nepotul unui martor ocu­lar al evenimentului, își amintește și astăzi poveștile bu­ni­­cului său despre acea zi înspăimântătoare. "Oa­menii știau că ceva se va petrece, dar nu se așteptau ca totul să fie atât de înfricoșător. Un car de foc se pră­vălea peste ei, într-un zgomot infernal, zguduind pă­mân­tul. Pasărea de foc, așa cum o numeau bătrânii, avea o formă conică, asemănătoare unei iurte. Cu câ­teva clipe înainte de a se prăbuși la pământ, o minge stră­lucitoare, apărută de nicăieri, i-a curmat zborul, nimicind-o. Săgeți de foc au căzut pe pământ și totul s-a cutremurat. Dar asta ne-a fost salvarea”.

În arhivele Fundației Tunguska, înființată de Iuri Labvin, există zeci de mărturii similare, care atestă faptul că ceva sau cineva, dintr-un motiv necunoscut, ar fi ales să se autodistrugă pentru a salva Planeta de la pieire. Deși ipoteza cercetătorului rus pare desprinsă dintr-un roman science-fiction, totuși, nu putem să nu ne întrebăm dacă ea nu are o bază reală.

Ciudata pădure de la Tunguska

 Chiar din primele luni de după explozia de la Tun­guska, în regiunea în care s-a produs catastrofa au început să se manifeste diferite anomalii și fenomene stranii. După incident, din taigaua deasă de conifere, ce se întindea pe mii de kilometri pătrați, nu a mai ră­mas decât jumătate. Milioane de copaci au fost smulși din rădă­cini și culcați la pământ, ca într-o imagine post-apo­caliptică. Însă, la scurt timp, în mod miraculos și într-un ritm neobișnuit de rapid, din solul nisipos au început să crească alți copaci, însă de specii ce nu se întâlnesc în această zonă: mesteceni, stejari, fagi. În plus, exact în locul unde se presupune că ar fi avut loc explozia, copacii cresc anormal, unul răsărind din celălalt, într-o încrengătură stranie. Din trunchiul unui pin gros pornește, paralel, tulpina subțire a unui mes­teacăn.

"Un asemenea fenomen nu se mai întâlnește ni­căieri în lume”, susține același Iu­ri Labvin, care studiază atent fie­care amănunt ce îl poate ajuta la de­monstrarea teoriei sale. "Aici întâl­nim o mutație genetică pro­vo­cată de obiectul cosmic. Tocmai explo­zia a creat acest efect. Pădurea este plină de asemenea «malformații», cu specii total diferite de copaci ce cresc din aceeași rădăcină, cu mes­teceni de o înălțime de peste 20 de metri, cu arbori ce nu ar trebui să se dezvolte în mod normal în ase­me­nea sol și climă, crescând cu o viteză accelerată. Așa ceva în natu­ră nu mai există”.


Vasul furat

 Tocmai aici, în acest loc atât de misterios, în anii 60 ai seco­lului trecut, fizicianul rus Kiril Kabanov, în timpul unei expediții științifice secrete, a descoperit în solul ni­si­pos din taiga un obiect aparent ba­nal, care avea să îi schimbe întrea­ga existență. Încă din anul 1950, în Rusia a început să se vehiculeze ipo­­teza conform căreia obiectul că­zut în taigaua siberiană nu fusese un meteorit sau un asteroid, așa cum se sus­ținea oficial, ci o navă ex­trate­res­tră. Teoria a fost lansată de scri­itorul și inventatorul rus Ale­xandr Kazanțev și sugera faptul că incidentul de la Tunguska se dato­rase unei explozii nucleare provo­cate de un aparat de zbor de origine nepământeană. Presupunerea sa pornea de la similitudinile existente între exploziile nucleare de la Hiro­șima și Nagasaki și fenomenul ce avusese loc în Si­beria.

Drept urmare, în 1961, condu­cerea de la Krem­lin a desemnat o echipă de cercetători, cos­mo­nauți, ingineri și geologi, pentru a porni într-o expe­di­ție secretă în taigaua siberiană. Misiunea lor era de a desco­peri dacă într-adevăr acolo se prăbușise sau nu o navă extrate­res­tră. Conform rapoartelor ulterioare, ex­pe­diția nu s-a soldat cu succes, cerce­tătorii întorcân­du-se la Mos­co­va fără nici un fel de dovezi. Însă ni­meni nu știa că fizi­cia­nul rus Kiril Kabanov, unul din­tre mem­­brii expe­diției, făcuse o des­co­perire ce putea revoluționa toate teo­riile referitoare la fenomenul Tun­gus­ka. Printre copacii căzuți la pământ, sa­van­tul gă­sise, absolut întâmplător, un pocal dintr-un material straniu. Dar în loc să declare obiectul, acesta a prefe­rat să și-l în­sușească.

Ajuns acasă, Kiril Kabanov a în­ceput să stu­dieze pocalul și a de­pistat că acesta este creat din­tr-un ma­terial ce are la bază siliciul, un ele­ment chimic răspândit în natură, dar care nu se găsește în stare liberă. Cercetătorul a realizat că vasul este unul cu totul special și a hotărât să se folosească de el. Po­calul devenise aproape un obiect de cult. Noap­tea dormea cu el lângă cap, iar ziua îl folosea pen­tru a bea apă din el. Cu timpul, a constatat că se simte excelent, că are mult mai multă energie și vi­goare, deși nu mai era de mult la vârsta tinereții.

Kiril Kabanov a trăit 103 ani și nu a suferit niciodată de vreo afecțiune. Înainte de a muri, i-a povestit nepotului său că obiectul are o legă­tură directă, specială, cu locul în care s-a petrecut explozia de la Tunguska. Cel mai probabil, pocalul are o origine extraterestră și a fost creat în scopuri tera­pe­utice. "Așa ceva nu mai are nimeni pe Pământ. El vine de Acolo”, a spus Kiril Kabanov cu privirea ațintită în sus. Povestea pocalului a fost recent relatată în presa ru­sească de către Igor Poduhevici, nepotul savantului, cel care în urmă cu 12 ani a moștenit vasul miraculos.


Graalul rusesc

Când a primit pocalul, Igor Poduhevici, un om prag­­matic, nu a crezut o vorbă din spusele bunicului. A pus vasul într-o cutie din garaj și a uitat complet de exis­tența lui. Până într-o zi, când soția lui a fost diag­nosticată cu cancer la pancreas. Deși a fost operată de ur­gență, medicii nu erau deloc optimiști în privința su­praviețuirii sale. Sentința a căzut nemilos peste familia lui Igor Poduhevici, care de abia atunci și-a amintit de spusele bu­nicului și de pocalul tămăduitor. L-a adus de îndată și, punându-l pe masă, i-a spus soției pe un ton poruncitor: "De azi îna­inte, vei bea doar din acest vas. Sunt si­gur că el este salvarea noas­­tră!”. Și așa s-a întâmplat. În mai puțin de un an, Vera Podu­hevici, spre ui­mirea medicilor, era complet vindecată: nici urmă de celule can­ceroase active în orga­nism.
Ca­zul însănătoșirii ei mira­cu­­loa­se, cu ajutorul po­ca­lului mis­te­rios, a fost larg dezbătut în presa din regiunea Krasnoiarsk și, cu­rând, vestea s-a răspândit în în­trea­ga Siberie. Marile cotidiene din nord-estul Rusiei titrau cu litere de-o șchioapă pe prima pa­gină: "Graalul rusesc” sau "Va­sul tă­mă­duitor - un dar al ex­tra­te­reș­trilor”. Nu după multă vre­me, o mul­țime de oameni au în­ceput să bată la ușa aparta­mentul familiei Poduhevici, cu rugămin­tea de a le permite măcar să atin­gă paharul miraculos. "Unii se prăbușeau în ge­nunchi, cuprinși de evlavie, convinși fiind că po­ca­lul este chiar Sfântul Graal, po­tirul din care a băut Iisus Hris­tos în timpul Cinei celei de Tai­nă”, po­ves­tește Igor Poduhe­vici.

"Din moment ce a fost un dar venit de Sus, am considerat că trebuie să se bucure de el toată lumea, astfel că nu am oprit pe nimeni să se folosească de vir­tuțile lui. Oamenii veneau ca la tratament, zi de zi, doar pentru a-și sorbi ceaiul din el. Și, mare ne-a fost și nouă mi­rarea când am văzut că, treptat, tot mai mulți se vin­decau: ba de boli pulmo­nare, ba de diverse afecțiuni ale ochilor, ale pielii sau chiar de tulburări mai grave”.

În câteva luni, știrea a ajuns pâ­nă la Moscova și familia Podu­he­vici a fost contactată de mai multe ins­titute de cerce­tare, cu cererea de a le oferi pocalul către studiu. Ast­fel, cupa miraculoasă a făcut înconjurul Mos­covei, tre­când prin mâinile diver­șilor experți. Ra­poartele sunt ab­solut ulu­i­toare.

"După toate proba­bi­litățile, con­form com­po­ziției sale chimice, obiectul nu are o ori­gine pă­mân­teană. A fost creat din 95,5% si­li­ciu și res­tul dintr-un amestec din metale, precum: mo­libden, zir­coniu, cu­pru, osmiu, argint, seleniu, cobalt și neo­dim”, atestă Nikolai Podgornîi, di­rectorul Insti­tu­tului Na­țional de Ge­ologie și Mineralogie de la Moscova. "În urma unui experiment, am ajuns la o concluzie uimi­toare. Lăsat timp de 20 de ore într-un recipient cu apă, pocalul modifică calitățile acesteia, transfor­mând-o într-una cu proprietăți terapeutice. Astfel, în con­tact cu elementele chimice din care este compus po­calul, concentrația sărurilor minerale din apă creș­te”.

Deși obiectul a fost studiat și analizat de diverse ins­tituții științifice, cercetătorii ruși nu au reușit să stabilească cu exactitate originea și tehnologia lui de fa­bricare. Toți au căzut însă de acord asupra ace­leiași păreri: pocalul, cel mai probabil, nu a fost creat de mâna omului. Dar care este proveniența lui, nu se poa­te spune cu siguranță. Cert este faptul că între acest obiect misterios și evenimentul petrecut în taigaua si­beriană există o tainică legătură. O legătură care ne duce cu gândul către aceeași idee: cineva sau ceva din Univers, o inteligență superioară, necunoscută, ne ve­ghea­ză și ne susține.

Sursa:
http://www.formula-as.ro/2012/1045/enigme-16/fenomenul-tunguska-15779
----------------------------------------------------------------------------------------------
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

marți, 18 noiembrie 2014

Vajra - the weapon of the ancient gods. Vajra - misterioasa si temuta, teribila arma a zeilor

VAJRA (Sanskrit, Tib. dorje, Jap. kongose, whale. dzingansi, Mong. Ochir) - A symbol of Buddhism, just as the cross - a symbol of Christ Island, a crescent - Islam, the gate "torii"- Shinto.


 Texts define his lyrics. this: Diamond, Thunder Axe, a bunch of lightning crossed, acting as a symbol of the deities of the true teachings of the Buddha. 

 In ind. Vajra mythology was known long before Buddhism as thunderous ax god Indra and other gods.

 Her epithets: copper, gold, iron, stone, with 4 or 100 angles, 1,000 teeth.
Vajra may look the disk and can be cross-shaped.

 She attributed the ability to cause rain and be a symbol of fertility.
In Buddhism, the image of Vajra is that the captured lightning in the middle of the beam with curved ends (known single, double, triple, krestoobr. Variants).

In Sanskrit, the word means both "Lightning" and "diamond".
Vajra is a mace or scepter symbolizes strength and indestructibility.
It can be interpreted as one of the world axis images, recording the impact on the bottom of the upper world.

Originally vajra is an attribute of Indra, the god of thunder.
It is known as the destroyer of demons, led the gods against the asuras. Killer snake Vritra, Indra crushed his fiery club, vajra, beating, so chaos, releasing water, created life and the sun.

Vajra Nepal
Vajra Nepal

Vajra acts as a central symbol of one of the branches of Buddhism — Vajrayana (The name of which is connected with this subject), where it embodies the absolute and indestructible being in opposition to the illusory idea of reality.

Like a bolt of lightning, Vajra makes its way into the darkness of ignorance; like a diamond, it destroys the remaining indestructible.

 Symbolizes masculine, way, compassion, activity; usually kept in her right hand.
Pair vajra Vajrayana is subject to the bellghanta, symbolizes the feminine, fruit, wisdom;it is held in the left hand.

Bell with a handle in the form of the vajra represents the power of faith.
Vajra has five metal rods, four of which, with curved ends in a horizontal plane, are located around the center, forming a kind of a lotus flower.

 Vajra of nine rods, is less common. She is portrayed as a scepter and is an attribute of many Buddhas and Bodhisattvas.

Four-point vajra
Four-point vajra
Vajra in the hand of the statue of Buddha
Vajra in the hand of the statue of Buddha

Vajra is used as a symbol and as a weapon in India, Nepal, Tibet, Bhutan, Siam, Cambodia, Myanmar, China, Korea and Japan.

Vajra

Vajra

Vajra in the hand of the Buddha

Vajra in the hand of the Buddha
Excerpts from the book by prof. Torchinov EA (S-Pb.)
"Introduction to Buddhism — a course of lectures" (lecture 7).


Early in the second half of I millennium BC. e. in Mahayana Buddhism gradually emerges and formed a new direction, or Jan ("Chariot"), known as Vajrayana or Tantric Buddhism, and this trend may be the final stage of the development of Buddhism in their homeland — in India.

The word vajra, part of the name "Vajrayana" was originally used to refer to the Indian thunderous scepter of Zeus — the Vedic god Indra, but gradually changed its meaning. (See note. 1.) The fact that one of the meanings of the word "Vajra" — "diamond", "adamant". Within Buddhism, the word "Vajra" began to be associated with one hand, initially perfect nature waking consciousness, this indestructible diamond, but on the other — the very awakening, enlightenment, like a thunderclap or a momentary flash of lightning. Buddhist ritual vajra, just as ancient Vajra, is a type of scepter symbolizing the awakened consciousness, and Karuna (compassion) and upayu (skillful means) in opposition prajna — upaya (prajna and emptiness symbolizes the ritual bell, Connection vajra and bell in the hands of the priest crossed ritual symbolizes awakening as the result of integration (yugannadha) wisdom and method, of emptiness and compassion. Consequently, Vajrayana word can be translated as "The Diamond Chariot", "Thunder Chariot," etc. The first translation is most common.

What can you learn about the "vajra" of modern dictionaries and encyclopedias?
  • Vajra — short metal rod with symbolic analogy with diamond — can cut anything but himself — and lightning — the irresistible force.
  • In Hindu mythology — a gear drive, Thunder Axe Indra
  • Vajra is a magic wand Initiates followers
  • Its forged for Indra singer Ushana.
  • Vajra was forged for Indra Tvashtar
  • It is made from the skeleton sage — hermit Dadhichi.
  • There is a version that originally symbolized the phallus vajra bull.
  • Vajra was associated with the sun.
  • Fourfold or has crossed vajra symbols close to the symbolism of the wheel.
  • Vajra is five bodies Dhyani Buddhas.
  • Vajra means skill or upaya.
  • Vajra symbolizes strength and determination.
  • Vajra symbolizes the male principle, the way compassion.
  • Vajra is interpreted as a sign of fertility.
  • Vajra represents the absolute and indestructible being, as opposed to the illusory idea of reality.
  • Vajra in conjunction with a bell involves merging the male and female nature.
  • Vajra symbolizes the indestructible state.
  • Vajra symbol luminous indestructible nature of mind.
  • Vajra symbol of the power of the Buddha on the evil spirits or elementals.
Wands rulers - the symbol of ancient weapons
 
Wands rulers - the symbol of ancient weapons
 
"Cardiology", tate rotation in 3-d shape having a section of the "heart." Domes of the churches have a form cardiology and collected on the basis of the Vajra fasteners.
 
"Cardiology", a body of revolution, a 3-d shape having a section of the "heart."  Domes of the churches have a form cardiology and collected on the basis of the Vajra fasteners.

"Cardiology", a body of revolution, a 3-d shape having a section of the "heart." Domes of the churches have a form cardiology and collected on the basis of the Vajra fasteners.
 
Imperial Crown
Imperial Crown
Nordic gods have their own "lightning" of the original design and shape - "Hammer of Thor"
Nordic gods have their own "lightning" of the original design and shape — "Hammer of Thor"
 
Lightning and ancient symbol of heavenly fire, known around the North European areal Indo — Thunder armor of God — Hammer. The German Donar-Thor Hammer was entitled «Mjolnir». Critics believe the origin of the word "Molnir" unknown. Designed to help them produce its etymology from the Icelandic verb milva (crush), mala (grind), the Lithuanian malti (grind) and the Welsh word mellt (lightning).

 The below coins of different countries of the Mediterranean region, dating from 500 to 200 BC well visible lightning-vajra. Such coins are very, very much, it proves — in the ancient world, without exception capable people knew what it is and understand the importance of this subject.
 
 
Fleur de Lys - a stylized image of the ancient weapons of the gods
Fleur de Lys — a stylized image of the ancient weapons of the gods
 
On the left a picture image of the "Lily" a little old, not the rule. From the book of heraldry Pokhlebkin: "It looks like it is a lily? Lily is so not like the lily, which gave rise to some to believe that this is a special Masonic sign, which should be seen flipping. And then we will see a bee ".
 
Respected William V. wrote that the image taken by European courts lilies, as a heraldic sign, is Eastern origin, "as a constant, an essential element of ornament, often played on the expensive fabric. It is these tissues, and then the expensive clothes that were coming through the Byzantine Empire from the East to Europe, introduced already in the early Middle Ages, feudal Europe, the main consumers of luxurious fabrics, with a lily. "
 

Medieval Oriental ornaments with double and quadruple vajra
Medieval Oriental ornaments with double and quadruple vajra
 
The right image is stylized, with 1179 under Louis included in the coat of arms of French kings and became the main logo stamped French monarchy. Its official name is the French coat of arms coat of arms of the Bourbons — fleur de lys.
 
The most common medieval motif ornament oriental fabrics was "Vajra", sometimes mistaken for Europeans lily. If you look to the right pattern — clearly see the quad, cross vajra. Who would have thought …
 
Thus, it appears that Europeans forgetting his "zipper" was a symbol of power east, and even considering weapons gods lily.
 
Sursa:
 
 
----------------------------------------------------------------------------------------


Is Mysterious And Powerful Vajra.

One Of The Most Dangerous Weapons Of The Gods?

An unknown, terrible and powerful ancient weapon could have contributed to the collapse of one or several advanced technologically civilizations that existed in the distant past.

Could it be that the mysterious and terrible vajra - a powerful thunderbolt throwing light - was one of such unbelievable weapons?

When in the early twentieth century, people began to understand the unbelievable potential of radioactive decay, they also began to understand that it was not the first time the existence of a radioactive isotope appeared in the history of humankind.

The artifact can be found in many places. This one is in an ancient religious complex atop a hill in the Kathmandu Valley, Nepal

 This concept was proposed by Frederick Soddy (2 September 1877 – 22 September 1956), an English scientist who in fact, predicted the existence of a radioactive isotope but Soddy also suggested that there was once an ancient but extremely advanced civilization capable of harnessing of energy of nuclear reactions.

  However, due to the misuse of this source of energy, this ancient civilization was almost completely destroyed.

Many of us believe that Mahabharata and the Ramayana are not science fiction works, but the reality ..... Not only did sophisticated aircraft exist such as Vimanas and Vailixi but also existed and were in use terrible nuclear weapons.

Vajra in Buddha's hand

 Did anything of this highly sophisticated ancient heritage survive until today?

Vajra is a Sanskrit word which defies translation because of its numerous meanings, but essentially vajra is an indestructible substance, usually represented by diamond.

Indra - most important god in Vedic religion - is frequently portrayed wielding a powerful thunderbolt - vajra, which in later Buddhism becomes a diamond sceptre, the Vajrayan.
Was Indra's vajra one of his weapons used against enemies like the demon Vritra described as both snake and dragon?

According to early Vedic texts, this demon, also known as the Enemy, had transformed himself into a fearsome "snake" with no less than 99 coils. Unfortunately for local farmers these tremendous coils were blocking up the rivers and streams and causing a great drought.

So horrifying was Vritra that none of the gods dared intervene and it was only Indra who found the courage, to fight the beast with one of his thunderbolts. As we know also Zeus was the bearer of the thunderbolt, wielding his weapon against the powers of darkness.

Zeus, the bearer of the thunderbolt, wielding his weapon against the powers of darkness.

The substance of vajra fully controls devious influences, including heavenly demons and outside ways. The light, which is the characteristic mark of vajra, has the power to break up all darkness, yet protects itself from all destruction.

According to ancient traditions, Vajra itself is a thunder of a thousand blades forged from iron, or gold mixed with bronze or stone.

This powerful device could not only destroy the enemy in form of attacking flying machine, but it also had the ability to cause rain and was a symbol of fertility.

MessageToEagle.com.

Read more: http://www.messagetoeagle.com/vajramyst.php#ixzz3JRCGBNnR
---------------------------------------------------------------------------------
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

miercuri, 12 noiembrie 2014

Cultura Vinca -Turdaş. Civilizația Dunăreană. Ancient Aliens. Istoria care nu convine unora


În cuprinsul ariei locuite mai înainte de triburile de cultură Criş apare în unele zone, în a doua jumătate a neoliticului vechi (aprox.5.500-3.500 î.Hr.), o nouă cultură, denumită cultura Vinca, după o localitate de pe Dunăre, mai jos de Belgrad şi care mai este cunoscută şi sub numele de Turdaş-Vinca (Turdaş pe Mureş, aproape de Orăştie).



În Banat şi în Oltenia, aflate în apropiere de centrul de iradiere a culturii Vinca, se constată o locuire mai intensă a oamenilor noii culturi. În Transilvania se cunosc mai bine descoperirile de la Nandru (Vale), lângă Hunedoara, cele din orizontul inferior al stratului de cultură de la Turdaş, pe Mureş, precum şi cele de la „Lumea Nouă” (Alba Iulia) şi Tăuălaş (Deva). Se constată că, în Transilvania centrală, tehnica picturii propriu-zise din cultura Criş-Starcevo dăinuieşte şi după formarea noii culturi Turdaş-Vinca, intrând de data aceasta şi în inventarul acesteia.
 
În Transilvania a avut loc acum contactul dintre purtătorii culturii Turdaş-Vinca şi aceia ai fazei vechi a culturii Tisa, care, la rândul ei, a absorbit supravieţuiri Criş-Starcevo. Elemente ale culturii Tisa ajung până la Vinca însăşi şi în Oltenia, în mediul aceleiaşi culturi Vinca. Aspectul Turdaş-Vinca de la vest de Porţile de Fier şi din sud-estul Ungariei a mai fost numit şi „Cultura Banatului”, care are de asemenea -, ca şi aspectul din Transilvania – legături foarte strânse cu fondul Criş-Starcevo.
 
Aceeaşi dezvoltare organică, treptată, din fondul Criş-Starcevo şi aceeaşi absorbire a substratului mezolitic întârziat au fost constatate nu numai în Oltenia (Fiera-Cleanov, Verbicioara, Verbiţa), dar şi la Dudeşti (Bucureşti), unde a fost descoperită o aşezare de terasă conţinând urme arheologice, care documentează în jurul Capitalei prezenţa unui aspect local al marii arii locuite de purtătorii culturii Turdaş-Vinca. Tradiţii de caracter Turdaş-Vinca sunt de semnalat şi în Moldova.
 
Tipul de aşezare şi de locuinţă este cel cunoscut în toată etapa neoliticului vechi. Începe să se treacă de data aceasta şi la locuinţe propriu-zise, precum şi la amenajarea pantelor înălţimilor locuite. Utilajul de silex prezintă, spre deosebire de cultura Criş, un puternic caracter microlitic. Cele mai tipice din grupa uneltelor de caracter microlitic sunt vârfurile şi lamele mărunte, alături de care se mai răspândesc răzuitoarele de diferite forme.
 
În ceramică se foloseşte în continuare procedeul amestecului de pleavă în pasta vaselor, dar se practică şi amestecul cu nisip fin. Formele principale ale ceramicii sunt cupele cu picior înalt şi gol în interior, străchinile, dintre care unele aveau pe umăr un decor în caneluri, precum şi vasele bitronconice. Dăinuiesc mai departe altăraşele cu picioare, care se dezvoltaseră în cultura precedentă. Pentru ornamentarea vaselor se întrebuinţa tehnica inciziei, precum şi tehnica „pliseurilor” (caneluri foarte fine), de origine sud-orientală. Ca motiv decorativ caracteristic se folosea banda umplută cu puncte.
 
În cursul evoluţiei culturii Turdaş-Vinca, se generalizează fusaiolele şi greutăţile de lut ars, o dovadă că torsul şi ţesutul luaseră o destul de mare dezvoltare.
 
Alături de cultivarea primitivă a plantelor, în special a grâului comun (Triticum vulgare), se practica creşterea animalelor domestice. În legătură cu cultul fecundităţii, s-a dezvoltat o bogată plastică antropomorfă şi zoomorfă de lut. În privinţa ritului de înmormântare, deocamdată nu se cunosc la noi în chip cert morminte aparţinând acestei culturi.
 
În restul ariei Vinca -Turdaş se ştie că morţii erau înhumaţi în poziţie chircită. Tipul aşezărilor, al locuinţelor, felul cum sunt acestea dispuse în interiorul staţiunilor respective, caracterul economiei şi nivelul de dezvoltare a forţelor de producţie, dovedesc laolaltă că organizarea gentilică şi tribală a perioadei reprezentate de cultura Vinca-Turdaş se consolidase, ea închegându-se în comunităţi mai strânse.
===================
========================================
========================================================================
 
Cultura Turdaș - Vinča
Ancient Aliens, Obiecte din bronz, si, ... obiecte din fier de acum 7.000 de ani !
 
 
La verdadera Historia 17 - El Misterio de los Dogon y la Cultura Vinca
 
 
Ancient Aliens...The best evidence
 
 
Evidence of Aliens
 

Società » Vinca: la civiltà più antica di Europa?
 
 
 
VINCA – TURDAS - CIVILIZATIA CARE CUNOSTEA EXTRATERESTRII 
 Extraterestrii Printre Noi
=================
 
“Cultura Vinča/Cultura Turdaș a fost o cultură europeană (între mileniile 5 și 3 î.Hr.) ce se întindea în jurul Dunării în România, Serbia, Bulgaria și Macedonia deși urme ale acesteia se găsesc in toată Peninsula Balcanică.

Numele culturii vine de la Vinča, o suburbie a Belgradului, unde în 1908 au fost descoperite primele rămășițe arheologice. Arheologii iugoslavi și români au crezut inițial că aceasta a început în jurul anului 2700 î.Hr. Dacă inscripțiile de pe aceste tăblițe sunt cu adevărat pictograme, după cum susține Vlasa, ar fi prima scriere din lume. Ipoteza rămâne însă controversată, iar majoritatea experților consideră inscripțiile de la Tărtăria a fi mai curând o mostră de protoscriere decât un sistem de scriere propriu zisă.”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cultura_Vin%C4%8Da

N-am obisnuit cu nepasarea si cu incompetenza “oamenilor de stiinta” din toata lumea care in fata oricaror probe evidente care ar putea deschide drumul catre aflarea adevaratei istorii a umanitatii nu fac alceva decat sa isi dea cu presupusul, sa semene dubii si sa  se mire de ce mai scoate pamantul la suprafata.

Ei bine, in timp ce ei se balbaie neadmitand faptul ca aceasta cultura era cat se poate de complexa avand o sciere a sa proprie, iata ce scrie cotidianul OSSERVATORIO ITALIANO despre acesta cultura pe care multi o considera mult mai vechie decat mult laudata cultura sumera care pana mai ieri era leaganul civilizatiei.

“Ati putea sa cadeti intr-un adevarat labirint al paradoxurilor balcanice daca veti incerca sa intelegeti care este cel mai antic popor al Balcanilor. Fiecare ar dori sa fie el primul prezentand pentru confirmare tratate, documente, manuscrise. Rezultatul este intotdeauna acela de a face din propriile origini istorice un fel de ideologie care sa justifice dominarea unei rase peste altele. Aceasta ar fi de subliniat in mod obligatoriu, acum cand se implinesc 100 de ani de la descoperirea culturii Vinca, unde Dunarea se intalneste cu Sava.

In aceste locuri au fost descoperite reperte arheologice datate ca avand o vechime de 8.000 de ani, care marturisesc existenza de insediamente umane in locul unde astazi se gaseste orasul Belgrad. Situata la 20 de km de acest oras, pe un teren de circa 11,7 hectare se gasesc resturile celei mai importante culturi a Europei din perioada neolitica, datata intre 5.200 si 4.200 de ani. Zidurile aticei asezari au in diverse puncte inaltimea de 10,5 m confirmand faptul ca in acele locuri a existat o civilizatie de-a lungul secolelor.



Circa 7.000 de ani I. C, penisnsula balcanica a prins forma cunoscuta astazi, povesteste profesorul universitar de la Universitatea din Belgrad, expert in civilizatia Vinca, Nenad Tasic, populata de un popor care se extindea pe teritoriul Serbiei. Romaniei, Bulgariei, Macedoniei si Ungariei, in timp ce avea raporturi si cu alte culturi indepartate.

Plecand de la tipul de geam produs din pietre vulcanice, analizate la Universitatea Berklee, s-a inceput a avea o imagine adevarata despre acest popor. Cunosteau ceramica si tehnicile de decorare, traiau in case de lemn, paie si pamant, dispuse de-a lungul unor stradute dar fara gradini, erau pescari, agricultori, vanatori, pastori, minieri, taietori in piatra. Casele lor erau ordonate si lucrau frumoase vase si farfurii de teracota. Erau chiar mestesugari in gradul de a prelucra metalul, cum demonstreaza diverse scule gasite.

Din anumite minerale produceau vopsele, sulfatul de mercur, care era utilizat pentru a obtine pretioasa vopsea ocru rosu, dar si a medicamentelor si alchimiei. De la aceeasi culoare rosie se producea si culoarea  care se folosea la vopsirea tesaturilor din care se faceau haine. Fustele aveau forma conica cu motive liniare si patrate. Erau iubitori a oricaror tipuri de bijuterii lucrate foarte frumos. Vopseau casele in culoarea purpurei in majoritatea cazurilor.

droppedImage

Schimbau diferitele lor produse cu diferite cochilii. Nu au fost gasite nici un tip de arme, si de aceea poporul Vinca nu era un popor razboinic, ci cel mai pacific popor. Nu se cunoaste destinul pe care l-a avut, dar dupa teoriile anumitor istorici se crede ca a migrat spre sud, desigur dupa invazia altor popoare, unindu-se cu alte grupuri care s-au asezat in Balcani.

Un alt mister lasat de locuitorii Vinca sant semnele incisate pe vasele de teracota, care de ani buni ii imping pe expertii sarbi si europeni sa faca noi cercetari pentru a le descopri semnificatia.

Profesorul si antropologul danez Kaj Birchet Smith a descoperit ca cea mai vechie scriere este  de 4.000 I.C. apartinand culturii sumeriene din UR, dar inaintea ei este cea care are 7.000 de ani si care apartine culturii Vinca. In timp ce sumerii aveau 15.000 de litere, poporul Vinca avea doar 40 si nu se stie carui grup de popoare apartine si ce limba vorbea.

Ingrandisci
scris1.jpg
scris2.jpg

Noi descoperiri arheologice au scos la lumina o casa cu un tablou al unei femei care este o adevarat opera de arta a artei neolitice. Dintre cele 20 de figurine de teracota gasite in Europa apartinand ecestei culturi, 6 au fost decoperite la Vinca. Exista cel putin 600 localitati care demonstreaza existenta acestei civilizatii dar nici una dintre ele nu prezinta acest tip de teracota. Printre altele in 7.200 I.C., Vinca era intr-adevar o metropola europeana in adevaratl sens al cuvantului, un top al culturii in acea epoca.

Primele sapaturi au inceput in 1908, si au fost facute de profesorul de arheologie sarb Miloje Vasic, in timp ce noile cercetari au fost sponsorizate de Institutul Imperiului Rus de Taringrad, si dupa razboi, catre anii 1934 au fost facute sponsorizari de catre Sir Miloje Vasic, editor, arheolog si ziarist independent din Birmmingham.In 1998 au inceput sa lucreze o echipa de arheologi sarbi faimosi: Milutin Garasanin, Nikola Tasic, Borislav Jovanovic, Milos Jevtic, Miodrag Sladisic e Sasa Todorovic.

Dupa Miljana Radivojevic, cercetatoare din cardul institului arheologic al ’University College London, prima revolutie industriala a fost in anul 7.000 I.C, facuta de catre poporul Vinca, care a lasat numeroase artefacte de arama, a carei producere cerea o munca de adevarat expert. Ceea ce s-a descoperit, va fi presentat peste o luna, si putem sa zicem ca rezultatele acestei cercetari  se vor gasi in cartile de istorie peste 5 sau 10 ani.

Dupa spusele profesorului Colegiului Londonez, Tilo Reren, cultura Vinca a dezvoltat foarte bine artizanatul, tehnologia metalelor, si o scriere, probabil cea mai vechie de cea gasita in Irak si  Orientul Mijlociu. “Nivelul industrializarii e asa de diferit de tot ce am descoperit pana acum. Vinca era o mare cultura si avea cunostinte de a crea si inventa independent, motiv pentru care se vorbeste de o revolutie industriala.” explica Rene Coordonatorul lucrarilor de la VInca, Dusan Sljivar confirma ca cercetarile au inceput in 1994 in colaborare cu institutul din Londra.  Belovode e Ploce sant cele mai mari insediamente ale culturii Vinca, cu un grad inalt de cunostinte din moment ce au facut din metalurgie o descoperire si apoi o opera de civilizatie care a accelerat dezvoltarea culturii europene, cum confirma Sljivar.

Cultura Vinca demonstreaza deci ca Balcanii si Europa de est demonstreaza ca ar trebui sa privim cu alti ochi istoria pe care o cunostem pana acum si ca aceste popoare nu trebuiesc umilite pentru ca “nu au avut nici o civilizatie antica.”

Traducere din limba italiana a articolului “Vinca, civilizatia cea mai vechie a Europei” de GABRIELA DOBRESCU

SURSA: http://osservatorioitaliano.org/read.php?id=58115&site=srpska.it&key=9fed52d9a44d0c4d49b3b1369c8f8074
foto: http://www.farafiltru.net/news-scrierea-danubiana-in-lumina-descoperirilor-de-la-turdas-si-tartaria.html

Am mai gasit tot printre articolele italiene dedicate acestei culturi o remarca care intr-adevar merita un pic de reflexie : Vinca, poporul care cunostea alieni grigi. De ce spun acest lucru? Din urmtoarele consideratiuni:

1) V-ati intrebat vreodata de ce simbolul universal al alienilor, al popoarelor care vin dintre stele este omuletul gri cu ochii mari??? V-ati gandit ca nimeni nu poate avea o asemenea imaginatie daca nu l-ar fi vazut? De ce aceasta reprezentare a devenit simbolul popoarelor stelelor daca nu ar fi adevarat ca acesta rasa ar exista??? Iata cateva  fotografii cu grigi deveniti simbol universal:
 
Bineinteles ca reprezentarea acestor fiinte facute de anticele popoare ale Terrei este foarte mare. Chipurile lor sant reprezentate pe fresce, pe pietre, pe munti, pe vase, pe ceramica, pe peretii constructiilor,  lucru care nu ne permite sa credem ca toti au avut o halucinatie in masa pentru a reprezenta aceeleasi fiinte “inventate” in toate colturile lumii in acelasi fel.

Dar daca nu v-am convins indeajuns trebuie sa subliniem ca si cultura Vinca Turdas a reprezentat in marea majoritate a obiectelor sale chipurile acestor navigatori stelari care le erau foarte cunoscute, asa cum de fapt toata lumea antica cunostea extraterestrii. Iata cateva statuete din arta Vinca, care au imortalizat in lut chipul patronilor lumii: alienii zis si zeii sau dumnezeii antici.

by GABRIELA DOBRESCU
http://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2012/11/30/vinca-turdas-civilizatia-care-cunostea-extraterestrii/













vica






belo-brdo-bela-voda

527309 med
=====================================
====================================================
=================================================================== 



Click here!

Follow Vasile Burcu

COUNTERsite

BING, Search romania megalitica:

TOP 10. Cele mai citite Postări